7 decembrie 2011

De Anul Nou

Din 9 decembrie 2011, filmul „De Anul Nou” („New Year’s Eve”) are premiera în cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), CinemaPRO, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex – Băneasa, Glendale Studio (Bucureşti), Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Galeria Arad, Bacău, Brăila, Baia Mare, Timişoara, Iaşi, Piteşti), Cityplex (Constanţa, Tulcea, Braşov, Bucureşti), Odeon Cineplex Cluj, Cinema Cortina (Oradea), Centrul Cultural Eugen Ionescu (Slatina), Grand Mall Cinema (Satu Mare), Patria (Bucureşti şi Craiova), Cinema Florin Piersic (Cluj) şi Cinema Premiera (Ploieşti).



„De Anul Nou” este realizat de celebrul Garry Marshall şi readuce pe marile ecrane atmosfera romantică din „Valentine’s Day”. Poveştile eroilor se petrec într-un interval scurt, dar extrem de important, cele 24 de ore de dinaintea serii de Anul Nou, într-o comedie romantică destul de ascultătoare şi previzibilă. Fără a fi extraordinar de spectaculos, cu ceva momente neispirate, filmul are o distribuţie excepţională (cum spune chiar unul dintre personaje: “there’s going to be more celebrities here than rehab”) şi cu poveşti potrivite momentului ales: un timp al încheierilor ori al (re)începuturilor, al tuturor speranţelor.

Ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că filmul povesteşte despre sfârşitul lui 2011, care – cel puţin în momentul premierei – încă nu a sosit, fără a avea însă nimic de SF, pentru că, la fel de bine, putea fi vorba de orice alt an trecut şi oricare vreunul din viitorul apropiat. Pelicula are în centru emoţiile umane, dragostea de toate felurile, dorinţele, hotărârile, gândirile, răzgândirile şi, peste toate, încrederea în faptul că vieţii îi place să acorde şanse. Idee care nu e greu de acceptat şi de iubit. Prin urmare, filmul – căruia nu-i lipsesc surprizele frumoase şi lucrurile serioase – poate să vă ofere două ceasuri plăcute de relaxare şi emoţie.

O secretară, un director, un star rock, un poliţist, o femeie de afaceri, o asistentă, un pacient, oameni de toate vârstele şi ocupaţiile se pregătesc de petreceri, se grăbesc să-şi bifeze rezoluţiile uitate peste an, îşi caută jumătatea sau pur şi simplu se ascund de agitaţia sărbătorilor. Dar şi ei, şi noi, suntem cu toţii prinşi până la urmă în atmosfera festivă pe care actorii din „New Year’s Eve” reuşesc să o facă şi amuzantă.

La fel ca „Valentine’s Day”, „New Year’s Eve” („De Anul Nou”) adună o distribuţie de excepţie, personajele fiind interpretate de: Halle Berry, Jessica Biel, Jon Bon Jovi, Abigail Breslin, Chris „Ludacris” Bridges, Robert De Niro, Josh Duhamel, Zac Efron, Hector Elizondo, Katherine Heigl, Ashton Kutcher, Seth Meyers, Lea Michele, Sarah Jessica Parker, Michelle Pfeiffer, Til Schweiger, Ryan Seacrest, Hilary Swank şi Sofia Vergara.

Note de producţie

Regizorul Garry Marshall, renumit pentru lista sa de filme care surprind viaţa în atâtea moduri noi, interesante, nostime, consideră Anul Nou drept „oportunitatea perfectă de a face analiza lucrurilor, de a te gândi la greşelile anului trecut şi la ceea ce ai putea face mai bine. E un moment în care să fii recunoscător pentru ceea ce ai, dar este şi un moment minunat, emoţionant, distractiv, plin de speranţe şi da… de oarece nebunie. În special, e un moment al speranţei, când tot ceea ce vrei pare posibil, dacă eşti dispus să rişti din nou.”

Marshall e convins de ceea ce spune. De Anul Nou, cu 50 de ani în urmă, el însuşi s-a logodit cu iubirea vieţii sale, soţia sa, Barbara. „Purta o rochie de aceeaşi culoare cu rochia pe care o poartă Halle Berry în film. Eram îndrăgostiţi, dansam şi ne-am zis: ‘Să vedem cum va merge'”, îşi aminteşte regizorul. „A fost întotdeauna sărbătoarea ei preferată.”

Neîndoielnic, iubirea este starul ultimelor ore dintr-o zi de 31 decembrie, când multe cupluri aşteaptă cu nerăbdare sărutul special de la miezul nopţii, iar altele profită de magia nopţii pentru a-şi lua angajamente de o viaţă, în timp ce alţi oameni decid să acorde o şansă unui cvasi-necunoscut, care ar putea să fie alesul. Dar impactul emoţional al sărbătorii este mai mare. Dacă în „De Anul Nou” iubirea este prezentată într-o mulţime de ipostaze trăsnite, filmul prezintă şi alte faţete ale iubirii: iertare, compasiune, precum şi miracolul zilnic în care oamenii îşi deschid sufletele şi acceptă ceva nou şi diferit.

Filmul prezintă toate aceste idei printr-o colecţie de povestiri care par alese complet aleatoriu din nenumăratele întâmplări de fiecare zi. Fiecare poveste e independentă, dar există o legătură între ele, unele ajungând chiar să se încrucişeze într-un final perfect. Marshall, cândva baterist într-o trupa de jazz, spune: „Aud muzica din fiecare scenă, ritmul şi notele dialogului. În ‘De Anul Nou’ există câteva momente foarte înduioşătoare şi multe momente comice, sunt multe poveşti, fiecare dintre ele cu ritmul propriu. Îmi place să echilibrez intensitatea unei scene cu frivolitatea alteia.”

Producătorii Mike Karz şi Wayne Rice au colaborat din nou cu Marshall şi cu scenarista filmului produs de ei, „Valentine’s Day”, Katherine Fugate, pentru a explora zeci de potenţiale personaje şi scenarii, înainte de a le alege pe cele mai impresionante.

„Am discutat despre genul de experienţe şi de circumstanţe care ar ilustra cel mai bine temele filmului prin intermediul unei game diverse de relaţii,” spune Fugate. „Ne-am dorit poveşti despre prima iubire, despre iertare, despre asumarea riscurilor, despre renunţare, despre reîntâlnirea cu o fostă iubire, despre ispăşire, despre decizia de a avea un copil, despre un început de la zero… Iar iubirea domină toate aceste poveşti.”

Karz spune: „Am căutat şi personaje care să aibă o evoluţie mai puţin previzibilă, care să interacţioneze cu alte personaje, iar acestea din urmă să fie sau nu cele la care s-ar aştepta publicul. Katherine este foarte talentată, creând nu numai personajele, ci şi legătura subtilă dintre ele, care conectează toate intrigile într-un mod natural.”

„Un astfel de film este interesant pentru că e conceput astfel încât totul să se desfăşoare într-o singură zi,” adaugă Rice. „Actul al treilea al filmului este adesea marcat de sentimentul că eşti contracronometru, iar în cazul acesta, există un ceas real care declanşează acţiunea pentru toţi. Poţi să explorezi cu publicul toate aceste posibilităţi, dar ştii că finalul va fi miezul nopţii şi că toate concluziile trebuie trase atunci.”

Deloc surprinzător, filmul lui Marshall a atras o mulţime de actori de primă mână de la Hollywood, în special pentru plăcerea de a lucra cu renumitul regizor. Remarcabila distribuţie a filmului include actori din toate generaţiile. Pe lângă cei deja enumeraţi, care au partituri mai ample, cinefilii vor avea surpriza să recunoască actori faimoşi în rolurile secundare, uneori cu o singură scenă în film: Jake T. Austin, Jim Belushi, Cary Elwes, Carla Gugino, Cherry Jones, Jack McGee, Joey McIntyre, Alyssa Milano, Sarah Paulson, Sarge şi Yeardley Smith.

Ashton Kutcher şi Jessica Biel colaborează cu Marshall la această a doua producţie de sărbători, după „Valentine’s Day,” film în care au interpretat personaje complet diferite. „Când mi-au spus că Gary va regiza filmul, am acceptat pe loc, fără să citesc măcar scenariul,” spune Kutcher. Michelle Pfeiffer, care a jucat în filmul lui Marshall, „Frankie and Johnny” este de acord cu Kutcher. „Îl iubesc pe Gary. Are o energie remarcabilă şi e mereu pregătit pentru lucruri noi. E cel mai bun regizor când e vorba să oferi publicului o poveste care să îi placă realmente, pe care s-o înţeleagă, la care să râdă… Cine n-ar vrea să participe la aşa ceva?”

Alţi membri ai distribuţiei nu cunoşteau aşa-numita „experienţă Garry Marshall”, printre aceştia numărându-se şi Hilary Swank, care a înţeles însă repede sensul expresiei. „Înţeleg de ce e o legendă a comediei. Instinctul lui e impecabil. Găseşte mereu o replică mai nostimă, pentru a păstra echilibrul între dramă şi comedie. Scoate în evidenţă umorul situaţiei şi te face să râzi nu numai pentru că e nostimă, ci şi pentru că e autentică.”

„Este incredibil de cool„, adaugă Zac Efron, admirator al filmelor lui Marshall, cu mult înainte de a deveni el însuşi actor. Îşi aminteşte cât de uşor s-a sincronizat cu regizorul veteran, încă de la prima întâlnire. „Se poate spune că suntem din epoci diferite, dar tot aveam multe de discutat. Cred că e imposibil să-l cunoşti pe Gary şi să nu te molipseşti automat de entuziasmul său. Trebuie doar să ţii pasul cu el.”

Aşa cum „Valentine’s Day” s-a concentrat asupra oraşului Los Angeles, prezentând cele mai frumoase zone ale metropolei, „De Anul Nou” prezintă oraşul New York într-un amestec de locuri extrem de familiare şi de faimoase cu locuri mai puţin cunoscute, dar la fel de frumoase. Este portretul unui oraş de o frumuseţe ce-ţi taie respiraţia, un oraş energic, ameţitor, strălucitor, elegant şi, în acest film, luminat pentru ultima noapte a anului. „Filmul este omagiul adus de Gary oraşului New York,” spune Karz.

Se estimează că 500,000 de oameni traversează Times Square într-o zi obişnuită, dar pe 31 decembrie, numărul acesta se dublează, iar peste un miliard de oameni urmăresc imagini din faimoasa piaţă la televizor. „Există petreceri în alte mari oraşe ale lumii, Londra, Paris, Moscova, dar cred că oamenii aşteaptă mai ales să vadă numărătoarea inversă din New York,” spune Halle Berry. „The Big Apple are ceva aparte.”

Marshall, născut şi crescut în Bronx, a fost întotdeauna asociat cu New York şi s-a inspirat din amintirile sale numeroase şi foarte vii pentru realizarea acestui film. „Pentru mine a fost întotdeauna o noapte importantă, chiar şi în copilărie,” spune el. „Este de fapt o sărbătoare a adulţilor, dar şi copiilor le place, pentru că e atâta entuziasm în atmosferă, simt că se întâmplă ceva deosebit şi, dacă au noroc, părinţii îi vor trezi la miezul nopţii, când sunt pe jumătate adormiţi, să facă puţin zgomot. În familia noastră, obişnuiam să zdrăngănim cratiţe şi tigăi şi să ţipăm de la fereastră. Apoi, când am mai crescut, mergeam în Times Square să văd marele balon căzând, iar, mai târziu, ca muzician, am cântat în unele cluburi din piaţă.”

„A fost formidabil să retrăiesc acele momente în perioada filmărilor,” continuă Marshall. „Dar ăsta e efectul Anului Nou: trezeşte amintirile. Te face să priveşti spre viitor, dar şi spre trecut şi să te gândeşti: ‘Unde voi fi anul viitor, pe vremea asta?'”

Cinci… Patru… Trei… Doi… Unu… La mulţi ani!

Punctul central al acţiunii filmului „De Anul Nou” este numărătoarea inversă pentru 2012, reprezentată de ceremonialul „ball drop” din Times Square. Imaginaţi-vă o persoană responsabilă pentru desfăşurarea impecabilă a întregului spectacol, în direct, cu ochii întregii lumi aţintiţi asupra pieţei. Aceea este Claire, nou-promovata vicepreşedintă a Times Square Alliance, interpretată de Hilary Swank.

Swank, care s-a pregătit pentru rol cu responsabilul din viaţa reală a evenimentului, recunoaşte: „Habar nu aveam ce se întâmplă în culise. Ca membru al publicului, îţi imaginezi că e de ajuns să apese cineva pe un buton, dar nu este aşa de simplu. Sunt multe lucruri care pot ieşi prost. Va cădea sau nu balonul? Din momentul în care apare Claire până la finalul poveştii, se întâmplă multe lucruri dramatice şi nostime pe acea platformă, toate având potenţialul de a strica evenimentul, ca să nu mai pomenim de cariera lui Claire.”

În timp ce Claire se străduieşte să rezolve problemele logistice, să ţină presa la distanţă şi să se asigure că tradiţia de la miezul nopţii va fi respectată, ea se gândeşte şi la altă întâlnire foarte importantă la care speră să ajungă, după ce se termină spectacolul. Un singur prieten de-ai săi cunoaşte detaliile acestei întâlniri: Brendan, ofiţer de poliţie, interpretat de Chris „Ludacris” Bridges, care o însoţeşte în tura de noapte dinTimes Square.

„Brendan nu trebuia să lucreze în tura de noapte, dar a vrut să fie acolo, s-o ajute pe Claire, pentru că ştie că e o noapte importantă şi o mare responsabilitate pentru ea,” spune Bridges. „Se află acolo ca să-i dea încredere, dacă are nevoie, s-o ajute şi să se asigure că e 100% pregătită pentru ceea ce are de făcut.”

Se dovedeşte că prietena sa, Claire, are nevoie de tot ajutorul posibil, în momentul în care se descoperă că mecanismul de propulsie al balonului necesită urgent un inginer talentat, mai exact, recent concediatul Kominsky, interpretat de Hector Elizond, într-un rol scris special pentru el. Membru vechi al repertoriului lui Marshall, considerat amuleta sa norocoasă, actorul a apărut în toate cele 17 filme artistice ale regizorului.

Kominsky s-a ocupat ani buni de dificilul mecanism şi îl cunoaşte mai bine ca oricine. Întrebarea e dacă va putea fi găsit la timp, convins să revină la slujba sa, pentru a-şi da pe brazdă „odrasla”. Iată ce spune Elizondo: „Când e sunat, nu e convins că vrea să îi ajute. Nu e sigur că persoana care l-a concediat a fost Claire şi e suspicios. Dar au nevoie de el. Dacă va reveni, o va face pentru a-şi dovedi talentul, dar şi pentru că ţine la semnificaţia acestei seri.”

Dar căderea balonului e numai o parte din spectacol. Claire se ocupă şi de concertul din acea seară, cu superstarul rock Jensen, concert ce trebuie să înceapă la ora 12:01, după o petrecere privată. Jensen e interpretat de talentatul Jon Bon Jovi, care a găsit timp pentru filmări într-o pauză a recentului său turneu mondial. Karz spune: „Bon Jovi are un turneu mondial de mare succes, în plus, are o familie şi nici nu se gândea să facă un alt film. Dar când a citit scenariul, a înţeles perfect personajul şi şi-a dorit să-l interpreteze.”

Chiar şi starurile rock internaţionale au probleme, iar în noaptea asta, Jensen suferă din cauza unei femei pe care a părăsit-o din motive greşite. „Acum, încearcă să se gândească la o posibilitate de a reintra în viaţa ei, de a-i reintra în graţii, dacă aşa ceva e posibil, desigur,” explică Bon Jovi.

Katherine Heigl joacă rolul Laurei, fata pe care a lăsat-o să-i scape. Deşi ea suferă încă şi e furioasă pe el pentru modul în care s-au despărţit cu un an în urmă, Laura şi-a văzut de viaţa ei şi a reuşit în carieră, graţie talentelor ei culinare remarcabile. În seara aceasta, firma ei de catering are un contract pentru o petrecere exclusivistă, pentru cei bogaţi şi faimoşi, exact petrecerea la care va cânta Jensen.

„Totul o ia razna la petrecere,” spune Heigl. „Întâlnirea lor se transformă imediat într-o dispută. Pe nepusă masă, Laura îl pălmuieşte şi pleacă de la petrecere şi atunci realizezi că sunt cunoştinţe vechi. Au avut o relaţie serioasă, numai că el a părăsit-o fără nicio explicaţie. El i-a frânt inima, iar ea a acumulat multe resentimente, visând la ziua în care va putea să i-o plătească.”

Evident, cântăreţul ar avea mai multe şanse cu Ava, o fată plină de viaţă, care lucrează pentru Laura. Ava e încântată să lucreze la o asemenea petrecere, e şi mai încântată să-l întâlnească personal pe Jensen, iar apoi e complet şocată când şefa ei îi trage o palmă starului. Totuşi, îşi revine repede din şoc, spune Vergara, pentru a o ajuta pe Laura să-şi exprime furia: „Am filmat o scenă în bucătărie, în care Laura, neagră de furie, aruncă mâncare în stânga şi în dreapta, iar Ava îi era de mare ajutor, furnizându-i muniţie: roşii şi fructe. A fost foarte nostim.”

„Deoarece Jensen şi Laura au o poveste de dragoste mai serioasă, am adăugat personajul Sofiei, pentru a scoate în evidenţă umorul situaţiei,” spune Marshall. „Iar Sofia a făcut asta minunat”.

Fără ştirea lui Jensen, problemele sunt departe de a fi terminate. Lea Michele îşi face debutul în cinematografie, în rolul lui Elise, corista proaspăt angajată a trupei lui Jensen. Elise este în drum spre concert când se întâmplă ceva neprevăzut care o face să întârzie. Este cel mai mare ghinion posibil din această noapte, noaptea în care spera să dea lovitura.

Elise e blocată cine ştie pentru cât timp în lift, cu singurul bărbat care ar putea agrava situaţia: Randy. Interpretat de Ashton Kutcher, Randy este un strică-chef căruia nu-i pasă de nimic, n-are o vorbă bună de spus despre nimeni şi nimic, în special despre Anul Nou, sărbătoare care pare să-i displacă în mod deosebit. Kutcher recunoaşte că „E un mic ticălos. Planul lui e să stea acasă şi să evite complet sărbătoarea, din cauza petrecăreţilor care umplu străzile, toţi acei inşi care nu ies din casă tot anul, dar o iau razna de Anul Nou. Randy se crede mai presus de ei.”

„În ‘Valentine’s Day’ Ashton juca rolul romanticului clasic, iar aici nici că putea fi mai cinic. E o schimbare radicală,” spune Rice. Marshall spune că actorul însuşi a ales rolul Randy şi apoi remarcă amuzat: „Ashton e deştept. A vrut un rol în care să stea în casă, pentru că ştia că va fi frig la filmări, deoarece am filmat iarna, în New York.”

„Nu debutează fericit,” spune Michele despre relaţia dintre Elise şi Randy. „Dintre miile de oameni care sărbătoresc Anul Nou, ea nu poate înţelege cum de l-a nimerit tocmai pe ăsta. Dar, pe măsură ce trec orele, încep să se cunoască mai bine. Ea e cântăreaţă, el e artist şi aşa descoperă că au mai multe în comun decât credeau. De asemenea, ea e curioasă să afle ce s-a întâmplat cu Randy ca să-l facă omul care e acum.” Fugate foloseşte această intrigă secundară pentru a sugera că „uneori cele mai bune întâmplări sunt acelea pe care ţi le închipui catastrofale. Uneori, trebuie doar să respiri adânc şi să te uiţi atent în jur, ca să vezi ceea ce se întâmplă chiar sub nasul tău.”

Lăsându-i pe Randy şi pe Elise să verifice această teorie, filmul urmăreşte un bărbat care are motive mai întemeiate de a se simţi prins în cursă. Zăcând pe un pat de spital, Stan, interpretat de Robert De Niro, este un fotojurnalist faimos, care a reuşit să păcălească moartea în zonele de război pe unde a ajuns în cariera sa îndelungată. Numai că acum trebuie să se împace cu vechiul inamic de care nu mai poate scăpa. Citând o conversaţie cu De Niro din timpul filmărilor, Marshall vorbeşte despre concentrarea actorului şi atenţia sa la detalii. „Mi-a spus: ‘Vreau să am ochii perfecţi pentru rol.’ Aşa că şi-a luat lentile de contact şi am lucrat destul de mult timp la acest aspect al personajului său. E de o precizie extremă.”

Stan recunoaşte că i-a înstrăinat pe toţi cunoscuţii săi. Acum, refuzând orice tratament, e decis să reziste atât cât să vadă căzând balonul în Times Square, pentru ultima dată. Singur. Dar sora Aimee, interpretată de Halle Berry, nu va permite aşa ceva. „Pe măsură ce se apropie finalul anului,” spune Berry, „Stan se gândeşte la viaţa sa şi ajunge să halucineze la un moment dat, confundând-o pe Aimee cu altcineva, cineva care i-a fost apropiat cândva. Este un moment emoţionant. Aimee e departe de cei dragi în noaptea Anului Nou, nu se aşteaptă să fie o noapte fericită, dar e decisă să fie cât mai bună cu putinţă. Iar acum, o noapte bună înseamnă să aibă grijă de pacientul ei. Cred că, într-un fel, ea înţelege ce înseamnă să ai regrete.”

O expertă în tema regretelor este Ingrid, „o fiinţă umilă, nepretenţioasă, care a trăit în cercul strâmt al cartierului ei şi a avut aceeaşi slujbă lipsită de satisfacţii toată viaţa ei, fără să se plângă măcar o dată,” spune Michelle Pfeiffer, care preia rolul asistentei uşor de ignorat. „Temându-se şi de propria ei umbră, şi-a construit o existenţă simplă, sigură, care să nu-i ofere nicio surpriză.”

Chiar şi aşa, surprizele nu o vor ocoli. Ingrid are o experienţă care-i aminteşte cât de efemeră e viaţa şi care o schimbă în mod dramatic. Revăzând o lungă listă de rezoluţii de Anul Nou, toate abandonate, ea îşi face curaj şi îşi dă demisia. Aceasta era prima hotărâre din listă. Apoi decide să realizeze cât mai multe dintre dorinţele pe care le trecuse pe acea listă, înainte de miezul nopţii.

Realizatorii i-au găsit lui Ingrid un tovarăş neaşteptat, dar perfect pentru aventurile ei: un tânăr biciclist care face livrări la domiciliu, pe nume Paul, un personaj care debordează de siguranţă, interpretat de Zac Effron. Pfeiffer a mai jucat cu Effron în „Hairspray.” Paul îi oferă lui Ingrid mijloacele de deplasare şi ingeniozitatea necesară pentru a-şi îndeplini dorinţele, în schimbul unui serviciu.

Efron vede în Paul „un tip plin de energie, căruia îi place să se distreze, un om care face ce are de făcut şi nu lasă pe nimeni să-i stea în cale. Când Ingrid bate palma cu el, Paul e sigur că e omul ideal pentru această slujbă. Dar după un timp, farmecul petrecerii păleşte pe lângă acest ajun, care se dovedeşte a fi uimitor. Paul ajunge să se gândească numai la cum să o ajute, să o facă fericită. E o dovadă a puterii pe care ţi-o dă faptul că faci o bucurie altora.”

„Am vrut să alăturăm două personaje: unul în vârstă, care a trăit destul cât să ştie ce înseamnă oportunităţile ratate şi unul tânăr, care nu cunoaşte încă regretele şi rezoluţiile,” spune Rice. „Ne-am zis să îi aducem laolaltă, astfel încât fiecare să devină conştient de ceea ce are celălalt şi, în acest fel, să le schimbăm vieţile.”

„E senzaţional să vezi acest personaj timid, ieşind din cochilie şi prinzând viaţă. Când vezi zâmbetul acela frumos e magic,” spune Marshall. „Iar Zac e cool prin definiţie, deci perfect pentru Paul. Dar pe măsură ce-l cunoşti, vezi şi alte elemente ale personalităţii sale.”

Dacă povestea lui Ingrid îţi sugerează să nu aştepţi prea mult ca să-ţi împlineşti visurile, atunci filosofia e îmbrăţişată de Hailey, o tânără de 15 ani, care plănuieşte să sărbătorească „De Anul Nou” în stil mare, nu stând acasă cu mama şi mâncând floricele. Abigail Breslin joacă rolul adolescentei, iar rolul mamei afectuoase, dar excesiv de prudente e interpretat de Sarah Jessica Parker, „fără de care,” declară Marshall, „New York-ul nu ar fi la fel.”

Hailey şi prietenele ei au făcut rost de un loc în Times Square de unde pot urmări numărătoarea inversă împreună. Apoi, dacă totul merge bine şi un anume băiat îşi face curaj, adică Seth, interpretat de Jake T. Austin, e posibil ca Hailey să aibă parte de primul sărut la care a visat atât de mult.

Parker spune: „Probabil că pentru Kim, rutina din viaţa ei şi a fiicei reprezintă o sursă de confort, dar acum descoperim că Hailey nu mai e dispusă să joace acest rol. E la o vârstă la care vrea să-şi trăiască viaţa. Pentru mulţi părinţi, e o experienţă dificilă, dar mai ales pentru Kim, deoarece e singură şi a contat mai mult decât ar vrea să admită pe compania lui Hailey.”

Limitând viaţa socială a fetei, Kim îşi limitează propria sa viaţă, evitând astfel posibilitatea de a da o nouă şansă iubirii, lucru de care fiica sa e perfect conştientă. „Hailey nu vrea să fie rea, încearcă numai să-şi afirme independenţa şi să-i arate mamei sale că nu mai e un copil. În acelaşi timp, îi arată că există şi altceva pe lume decât rutina lor,” spune Breslin.

Disputa dintre Kim şi Hailey se desfăşoară în Brooklyn, în timp ce la New York Memorial Hospital din Manhattan două cupluri se confruntă cu problema paternităţii, văzută din altă perspectivă. Tess şi Griffin, interpretaţi de Jessica Biel şi de Seth Meyers, aşteaptă primul lor copil în timp ce Grace şi James, interpretaţi de Sarah Paulson şi de Til Schweiger, vor adăuga un nou membru la familia lor. Cuplurile se întâlnesc din întâmplare la cabinetul medicului şi apoi la spital, ceea ce, în mod normal, le-ar oferi ocazia să devină apropiate. În schimb, cei patru sunt încleştaţi într-o rivalitate fanatică pentru premiul consistent, oferit de spital primului copil născut în 2012.

„Sarcina e un miracol, dar am încercat să o facem amuzantă, arătând prin ce trec oamenii şi ce absurzi sunt când pierd din vedere ceea ce contează cu adevărat,” spune Marshall. „Încearcă tot felul de metode absurde ca să inducă naşterea,” spune Biel. „Apoi, după mai multe alarme false, lui Grace i se rupe apa, apoi lui Tess, şi încep travaliul simultan. Cursa e foarte strânsă. Până în ultima clipă nu ştii cine va câştiga.”

Deşi femeile fac toată munca, Schweiger subliniază că „Bărbaţii sunt mai competitivi. Îndată ce se întâlnesc în cabinetul doctorului, cei doi intră într-o dispută despre cine va fi primul. Bărbaţii aleargă de la ascensor la biroul de recepţie, în timp ce femeile vin legănat în urma lor…”

„A fost foarte nostim să mă pregătesc pentru copilul meu fictiv, o chestie pe care mulţi şi-ar dori-o, pentru că în realitate, copiii sunt o mare responsabilitate”, spune Meyers. „Măcar pe un copil fictiv poţi să-l uiţi pe platou.”

Între timp, un newyorkez încearcă disperat să ajungă în oraş, pentru două întâlniri foarte importante. Sam, interpretat de Josh Duhamel în maine de gală, a participat la nunta prietenului său, în Connecticut, şi se întoarce în New York, meditând la propria lui viaţă. În urma unui accident şi fără posibilitate de remorcare, e obligat să apeleze la un mijloc de transport alternativ, experienţă care s-ar putea să-l îndrume pe drumul corect în viaţă.

Seara e cu atât mai importantă cu cât e primul ajun de Anul Nou după moartea tatălui său, iar Sam e hotărât să vorbească în locul acestuia, la obişnuita petrecere de sfârşit de an. Deşi asta îi ocupă gândurile, nu se poate împiedica să-şi amintească de femeia fascinantă pe care a cunoscut-o cu un an în urmă.

„N-a vrut să-i dea numărul ei. A spus că viaţa ei e complicată şi că, dacă peste un an va fi încă interesat de ea, să se întâlnească în acelaşi loc,” spune Duhamel. „Deşi ideea i se pare nebunească şi încearcă s-o ignore, Sam se întreabă unde e acea femeie şi dacă nu cumva îl aşteaptă.”

Nimic nu se compară cu New York-ul în „De Anul Nou”

Filmările la „De Anul Nou” au început în Times Square, pe 31 decembrie 2010, acesta fiind primul film care foloseşte imagini autentice ale evenimentului, după 106 ani de la inaugurare.

„Decât să încercăm să recreăm scena, am optat pentru evenimentul real,” spune Mike Karz. „Sunt peste un milion de oameni acolo, mii de poliţişti, străzile sunt blocate, nu ştii niciodată cum va fi vremea, mişună zeci de echipe de filmare, întreg evenimentul e transmis în direct în lumea întreagă. În rest, a fost… floare la ureche!”

„A fost cel mai pasionant lucru pe care l-am făcut de mult timp,” spune directorul de imagine al lui Marshall, vechiul său colaborator Charles Minsky. „Am filmat cu 12 camere HD Alexa. Aveam şi camere pe macarale şi pe acoperişuri, trei camere pe scenă şi una pe o stradă, cu care am filmat opt ore. A fost fantastic.”

Pentru a coordona filmările, realizatorii au colaborat cu primăria oraşului, cu poliţia, precum şi cu Times Square Alliance şi Countdown Entertainment, cele două organizaţii responsabile cu evenimentul. Au mai apelat şi la firma lui Anthony Calvano, Landmark Signs & Electrical, care se ocupă de sfera de cristal Waterford de 500 kg, cu cele 3 500 de globuleţe ale sale. A rezultat un material brut de 40 de ore, inclusiv secvenţe cu figuranţi care celebrau anul 2012, pentru planurile apropiate.

Muzică memorabilă

Pentru că n-ar fi Anul Nou fără muzică memorabilă, publicul îl va vedea pe Bon Jovi, în rolul lui Jensen, interpretând melodia lui Otis Redding, „I Can’t Turn You Loose” pe scena din Times Square şi melodia lui John Hiatt, „Have A Little Faith in Me” în decorul mai intim al balului mascat.

Producătorul Don Was, câştigător al premiului Grammy, a înregistrat ambele cântece cu Jon. Inspirându-se de înregistrările lui Bon Jovi din concert, el explică: „Am modelat cântecele după rolul lui Jon, apoi am lucrat cu Gary ca să obţinem interpetarea potrivită pentru film.”

De asemenea, Lea Michele interpretează în mod uluitor clasicul cântec „Auld Lang Syne,” înregistrat cu Adam Anders, producătorul lui „Glee”.

Amintindu-şi cum a lucrat Bon Jovi cu realizatorii pentru alegerea coloanei sonore, Rice spune: „A sugerat cântece care se potrivesc cu temele filmului, care vorbesc despre dragoste şi despre optimism, despre curajul de a merge mai departe, toate lucrurile pe care le asociem cu ‘De Anul Nou’.”

„Garry vrea să ofere publicului o experienţă nostimă şi revigorantă, el creează în jurul unor teme şi unor intrigi care servesc aceste valori. E ferm convins că oamenii care merg la cinema merită un moment de respiro, merită un final fericit,” spune Karz.

„Indiferent ce vi se spune, ‘De Anul Nou’ e momentul speranţei”, conchide Marshall. „Mulţi se gândesc pe cine vor săruta la miezul nopţii, cu cine vor fi, unde e cea mai bună petrecere şi aşa mai departe… Alţii au alte griji. Poate că lucrurile n-au mers aşa de bine. Îţi faci planuri şi, uneori, eşuezi. În film, discutăm şi despre aşa ceva.”

„Ideea e că ‘De Anul Nou’ înseamnă ceva pentru foarte mulţi oameni din întreeaga lume, iar numărătoarea inversă e un moment comun. De asta îmi place.”

Despre distribuţie

Halle Berry (sora Aimee) a câştigat Premiul Oscar, un premiu Screen Actors Guild şi Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin şi a fost declarată „Cea mai bună actriţă” de către National Board of Review, pentru interpretarea ei strălucită din filmul „Monster’s Ball.” Ea era deja o actriţă multi-premiată, cand a primit un Emmy, un Glob de Aur, un premiu SAG şi NAACP Image Award pentru extraordinara ei interpretare din producţia HBO, „Introducing Dorothy Dandridge” şi a fost nominalizată la Golden Globe Award pentru rolul din drama biografică din 2010, „Frankie and Alice”, ambele filme fiind produse de ea.

Printre proiectele ei viitoare se numără filmul epic „Cloud Atlas,” o colaborare cu regizorul Tom Tykwer şi fraţii Wachowski, precum şi o comedie cu Paul Weiland, „Shoe Addicts Anonymous.” De asemenea, va apărea în thrillerul de acţiune „Dark Tide.”

Berry a atras admiraţia criticilor pentru rolul din „Things We Lost in the Fire,” scris de Sam Mendes şi regizat de Susanne Bier. Recent a jucat în „The Perfect Stranger” şi şi-a reluat personajul STORM în filmul de mare succes „X-Men: The Last Stand.” În 2006, Berry a fost nominalizată la Emmy şi la Globurile de Aur, pentru interpretarea din filmul „Their Eyes Were Watching God,” produs de Oprah Winfrey, şi, ca producător executiv, pentru telefilmul HBO, „Lackawanna Blues.”

Anterior, Berry a uluit cinefilii din lumea întreagă în rolul din „Catwoman” şi i-a dat glas lui Cappy din desenul animat de succes „Robots.” A jucat în thrillerul „Gothika,” în „X-Men” şi „X2,” şi a fost Jinx în filmul cu James Bond, „Die Another Day,” filmul cu cele mai mari încasări din istoria franşizei Bond.

Berry a debutat în filmul lui Spike Lee „Jungle Fever.” A jucat apoi în „Bulworth”, „Losing Isaiah”, „Executive Decision”, „The Flintstones”, „The Last Boy Scout”, „Strictly Business”, „Boomerang” şi „Swordfish.” În televiziune a apărut în miniseria de mare succes produsă de ABC, „Oprah Winfrey Presents: The Wedding”, regizată de Charles Burnett. De asemenea a avut rolul principal în miniseria lui Alex Haley, „Queen”, rol care i-a adus lui Berry primul premiu NAACP Image pentru cea mai bună actriţă, precum şi premiul pentru cea mai bună debutantă, oferit de Hollywood Women’s Press Club. De asemenea, a jucat în producţia Showtime „Solomon and Sheba.”

În semn de recunoaşte pentru meritele actriţei, Fundaţia Harvard a Universităţii Harvard a numit-o pe Berry, Cultural Artist of the Year.

Jessica Biel (Tess) a apărut recent în filmul de acţiune şi comedie „The A-Team”, şi în comedia romantică regizată de Garry Marshall „Valentine’s Day.” Va putea fi văzut în thrillerul „The Tall Man”, în comedia despre sport „Playing the Field” şi în mult-anticipatul remake realizat de Len Wiseman după „Total Recall”.

Biel a fost admirată de critici pentru rolul său în filmul „The Illusionist.” Pentru interpretarea ei în acest film, a primit mai multe premii la diverse festivaluri, inclusiv premiul pentru interpretare remarcabilă la Newport Beach Film Festival, premiul Shining Star la Maui Film Festival şi Rising Star Award la Palm Springs International Film Festival.

Recent, a apărut în producţia independentă „Easy Virtue”, care a fost primită cu entuziasm de criticii de la Festivalul de Film de la Toronto 2008, înainte de a fi prezentată la festivalurile de la Roma, de la Londra şi la Tribeca Film Festival. De asemenea, a jucat în comedia de mare succes „I Now Pronounce You Chuck & Larry.”

Biel a mai jucat în filmul lui Lee Tamahori „Next”, „Elizabethtown”, scris şi regizat de Cameron Crowe, în filmul lui Rob Cohen „Stealth”, „Blade: Trinity”, în remake-ul de succes al filmului „The Texas Chainsaw Massacre” şi în „Summer Catch.”

Jon Bon Jovi (Jensen) a câştigat un Glob de Aur şi a fost nominalizat la Oscar, pentru cântecul său „Blaze of Glory”, din filmul „Young Guns II.”

Cariera lui actoricească include roluri din numeroase filme, precum: „Moonlight and Valentino”, „The Leading Man”, „Destination Anywhere”, „Homegrown”, „Little City”, „No Looking Back”, „Row Your Boat”, „Vampires Los Muertos”, „U-571”, „Pay It Forward”, „Cry Wolf” şi „National Lampoon’s Pucked.”

În plus, a avut apariţii în seriale de televiziune de mare succes, precum: „Sex and the City”, „30 Rock”, „Las Vegas” şi „The West Wing”, precum şi un rol mai important în „Ally McBeal.”

Ca solist şi lider al unui popular grup rock, Bon Jovi, el a vândut peste 130 de milioane de albume în lumea întreagă. Anul trecut, Billboard a declarat că turneul Bon Jovi este cel mai de succes turneu al anului 2010, titlu pe care trupa îl deţinuse şi în 2008.

Chris „Ludacris” Bridges (Brendan) a vândut peste 12 milioane de albume în SUA, graţie succesului răsunător al unor melodii ca „Stand Up”, „Get Back”, „Number One Spot” şi „Money Maker”, toate având videoclipuri creative, care extind graniţele conceptului de clip rap. Unul dintre cei mai de seamă cântăreţi, Bridges este pasionat de melodiile care prind la public, dar şi de cântecele cu un mesaj serios, precum „Runaway Love.”

Tranziţia la actorie a fost făcută cu uşurinţă, iar Bridges a apărut recent în filmul de acţiune al lui Justin Lin, „Fast Five” şi în comedia romantică regizată de Ivan Reitman „No Strings Attached.” Printre rolurile sale cele mai apreciate se numără cele din „Crash” şi din „Hustle & Flow”, iar în televiziune a apărut în serialele „Law & Order: Special Victims Unit”.

Recent înfiinţata companie Conjure Cognac se alătură casei de producţie a lui Bridges, Disturbing Tha Peace Records, ca o altă întreprindere de succes.

În prezent, lucrează la al optulea său album, „Ludaversal.”

Robert De Niro (Stan) a câştigat premiul Oscar în 1974 pentru „Cel mai bun rol secundar”, graţie interpretării din „The Godfather, Part II.” În 1980 a câştigat al doilea Oscar, pentru „Cel mai bun actor în rol principal”, graţie rolului din filmul lui Scorsese „Raging Bull.” De Niro a mai fost nominalizat de patru ori la premiul Oscar: pentru rolul din filmul lui Martin Scorsese „Taxi Driver”, pentru interpretarea din filmul regizat de Michael Cimino, „The Deer Hunter”, pentru rolul din filmul lui Penny Marshall, „Awakenings”, iar în 1992, pentru rolul din remake-ul lui Scorsese după „Cape Fear.”

A câştigat de două ori New York Film Critics Award pentru cel mai bun actor în rol secundar, graţie interpretărilor sale din filmele „Bang the Drum Slowly” şi „Mean Streets” al lui Martin Scorsese. În 2009, De Niro a primit mult-râvnitul Kennedy Center Honor pentru întreaga sa carieră. A primit şi Hollywood Actor Award la Hollywood Film Festival şi Stanley Kubrick Award oferit de BAFTA Britannia Awards. Recent, a apărut în „Limitless”; „The Killer Elite”; „Little Fockers”, al treilea film din seria de succes „Meet the Parents”, produsă de companie Tribeca Productions. A jucat în comedia romantică italiană „Manuale d’amore 3”; în thrillerul „Stone” şi în „Machete”, cu regizorii Ethan Minquis şi Robert Rodriguez. Proiectele sale includ o comedie realizată de Paul Weitz „Another Bullshit Night in Suck City”, drama poliţistă „Freelancers”, thrillerul „Red Lights” şi comedia „The Wedding.”

De Niro şi-a început prolifica sa carieră cinematografică în filmul lui Brian De Palma, „The Wedding Party” în 1969. Filmografia sa impresionantă include roluri în filmele „The Last Tycoon” de Elia Kazan; „1900” de Bernardo Bertolucci; „True Confessions” şi „Falling in Love” de Ulu Grosbard; „Once Upon a Time in America” de Sergio Leone; filmele lui Scorsese „King of Comedy”, „New York, New York”, „GoodFellas” şi „Casino”; „Brazil” în regia lui Terry Gilliam; „The Mission” de Roland Joffe; „The Untouchables”de Brian De Palma, „Angel Heart” regizat de Alan Parker, „Midnight Run” de Martin Brest, „Jacknife” de David Jones, „Stanley and Iris” în regia lui Martin Ritt; „We’re No Angels” de Neil Jordan, „Backdraft” de Ron Howard, filmul lui Michael Caton-Jones „This Boy’s Life”; „Mad Dog and Glory” regizat de John McNaughton; „Mary Shelley’s Frankenstein” de Kenneth Branagh, „Heat” de Michael Mann, „Sleepers” şi „Wag the Dog” de Barry Levinson, „Marvin’s Room” regizat de Jerry Zaks; „The Fan” de Tony Scott, „Copland” regizat de James Mangold; „Great Expectations” de Alfonso Cuarón, „Jackie Brown” regizat de Quentin Tarantino; filmul lui John Frankenheimer „Ronin”; „Analyze This” şi „Analyze That” de Harold Ramis; „Flawless” de Joel Schumacher; „The Adventures of Rocky and Bullwinkle” regizat de Des McNuff; „Men of Honor” de George Tillman; „Fifteen Minutes” de John Herzfeld; „The Score” în regia lui Frank Oz; „Showtime” de Tom Dey; „City By The Sea” de Michael Caton-Jones; „Godsend” de Nick Hamm, „Hide and Seek” de John Polson, „The Bridge of San Luis Rey” regizat de Mary McGuckian, producţia DreamWorks „Shark Tale”, filmele lui Jay Roach „Meet The Parents” şi „Meet the Fockers”, „What Just Happened” de Barry Levinson; „Righteous Kill” de Jon Avnet şi „Everybody’s Fine” de Kirk Jones.

De Niro se mândreşte cu propria sa companie de producţie, Tribeca Productions, cu Tribeca Film Center, pe care l-a înfiinţat cu Jane Rosenthal în 1988, şi cu Tribeca Film Festival, pe care l-a creat cu Rosenthal şi cu Craig Hatkoff în 2001, ca reacţie la atacul asupra turnurilor gemene. În cadrul Tribeca Productions, De Niro creează proiecte în care se implică atât ca actor, cât şi ca producător şi regizor.

Katherine Heigl (Laura) a cunoscut succesul comercial graţie rolului din comedia romantică a lui Judd Apatow „Knocked Up”, care a fost urmat de un rol în alte comedii, „27 Dresses” şi „The Ugly Truth”, la ultimul film fiind şi producător executiv. ShoWest Awards a numit-o pe Heigl „Female Star of the Year” în 2010.

Heigl va apărea în ianuarie, în rolul Stephanie Plum din „One for the Money”, inspirat de seria de romane de succes scrise de Janet Evanovich. Filmul va fi regizat de Julie Ann Robinson şi produs de Tom Rosenberg, Gary Lucchesi, Wendy Finerman şi Sidney Kimmel, iar Heigl va fi producător executiv prin intermediul companiei sale, Abishag. Actriţa a încheiat filmările la „The Wedding”.

Filmografia ei include „Life As We Know It”, regizată de Greg Berlanti; comedia de acţiune „Killers” de Robert Luketic; comedia „The Ringer”; filmul de mare succes la critică a lui Steven Soderbergh „King of the Hill”; „Under Siege 2: Dark Territory”; „Stand-Ins”; şi „That Night.” Primul ei rol într-un film artistic a fost în pelicula „My Father the Hero.”

Heigl va juca în „The Knitting Circle” produs de HBO Films, ea fiind şi producător executiv, împreună cu mama şi asociata ei, Nancy Heigl, alături de Pine Street Pictures. Craig Wright scrie un scenariu inspirat de romanul cu mare succes comercial scris de Ann Hood. Abishag a anunţat recent că va produce seria „Trending”, pentru CW Network, în parteneriat cu Lakeshore Entertainment şi CBS TV Studios. Gren Wells scrie episodul pilot.

În televiziune, timp de şase ani, Heigl a jucat rolul dr. Isobel „Izzie” Stevens în drama medicală de succes difuzată de ABC. „Grey’s Anatomy.” În 2007, a fost nominalizată la Emmy Award şi la Globurile de Aur pentru interpretarea ei în acest serial. Heigl a mai jucat şi în drama SF produsă de The WB, „Roswell.”

Ashton Kutcher (Randy) joacă în prezent în comedia CBS „Two and a Half Men.” La începutul anului, a apărut alături de Natalie Portman în comedia romantică regizată de Ivan Reitman „No Strings Attached”.

Kutcher este producător şi co-fondator al companiei Katalyst, un nou tip de companie de producţie care creează materiale pentru TV, cinema şi internet. Creată în 2000, Katalyst modifică în mod radical modul în care sunt percepute şi consumate materialele video, mizând pe conexiunea dintre spectator şi marcă. Katalyst a produs filme ca „The Butterfly Effect”, „Guess Who”, „Killers” şi „No Strings Attached”.

Printre creaţiile pentru televiziune ale companiei se numără „Punk’d”, „Beauty and the Geek” şi „True Beauty.” Digital Media Properties include programe faimoase, precum campania publicitară Levi Curve ID, câştigătoare în 2011 a premiului OMMA pentru campania publicitară cel mai bine integrată on line. Ei i se adaugă reclamele Nikon „The Chase”, Mountain Dew „DEWmocracy” şi United Nations’ „Malaria No More”. În 2010, Katalyst a fost inclusă printre cele mai inovatoare companii, conform listelor publicate de Ad Age şi Fast Company Magazine.

Kutcher s-a remarcat în rolul Michael Kelso în serialul de comedie „That ’70s Show”, care a fost difuzat 8 sezoane. De atunci, a avut mai multe succese comerciale: „What Happens in Vegas”, „The Guardian”, „A Lot Like Love” şi filmul „Dude, Where My Car?”

În 2010, a fost inclus de revista Time în topul celor mai influenţi oameni din lume.

Sarah Jessica Parker (Kim) a jucat şi a produs filmul „Sex and the City 2”, continuarea succesului de casă din 2008, „Sex and the City”, adaptarea pentru marele ecran a faimoasei serii HBO, „Sex and the City”.

Parker a jucat rolul Carrie Bradshaw în serial, iar pentru interpretarea sa a primit numeroase premii, inclusiv Golden Globes în 2000, 2001, 2002 şi 2004, un Screen Actors Guild Award în 2001, şi un premiu Emmy în 2004. În plus, a fost nominalizată de cinci ori la Emmy, de alte patru ori la Globurile de Aur şi de trei ori la Screen Actors Guild Award. De asemenea, împarte cu colegii săi de serial două premii SAG pentru cea mai remarcabilă distribuţie dintr-un serial de comedie.

Parker a fost producător executiv la serialul care a primit Globul de Aur pentru cel mai bun serial comic trei ani la rând, în 2000, 2001 şi 2002, şi un premiu Emmy în 2001. În 2004, producătorii serialului au primit Producers Guild of America Award pentru „cei mai buni producători ai anului”.

Filmografia ei recentă include roluri în „I Don’t Know How She Does It”, „Did You Hear About the Morgans?” regizat de Marc Lawrence; „Smart People” de Noam Murro, în filmul independent „Spinning Into Butter”, de asemenea produs de ea şi în „Failure to Launch.” În 2006, Parker a fost nominalizată la Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă graţie interpretării ei din „The Family Stone.” În viitor, va da glas unui personaj din desenul animat „Escape from Planet Earth”, care va fi lansat în 2012.

Parker a mai jucat în filmul lui David Mamet „State and Main”, în „Dudley Do-Right”, în „‘Til There Was You”, în filmele lui Tim Burton „Mars Attacks!” şi „Ed Wood”, în peliculele „The First Wives Club”, „If Lucy Fell”, „Miami Rhapsody”, „Hocus Pocus”, „Honeymoon in Vegas” şi „L.A. Story.” Printre rolurile ei de început se numără cele din „Flight of the Navigator”, „Girls Just Want to Have Fun”, filmul lui Michael Apted „First Born” şi clasicul film regizat de Herbert Ross „Footloose”, cu Kevin Bacon.

La începutul carierei, Parker a apărut în serialele „Square Pegs” şi „A Year in the Life.”

Hilary Swank (Claire) a câştigat de două ori premiul Oscar, la categoria „Cea mai bună actriţă”. Primul Oscar l-a câştigat pentru rolul Brandon Teena din drama „Boys Don’t Cry.” Pentru acelaşi rol a mai primit un Golden Globe Award şi Critics’ Choice Award, precum şi premii din partea asociaţiilor de critici din New York, Los Angeles, Chicago, la aceeaşi categorie. În plus National Board of Review a numit-o pe Swank „revelaţia anului” şi a fost nominalizată la BAFTA şi Screen Actors Guild Award.

În 2005, Swank a câştigat al doilea Oscar pentru rolul din filmul produs şi regizat de Clint Eastwood Oscar „Million Dollar Baby.” În plus, a câştigat un al doilea Golden Globe Award şi un SAG Award, precum şi premiul pentru cea mai bună actriţă, decernat de National Society of Film Critics. În acelaşi an, a fost nominalizată la Golden Globe şi SAG Award pentru rolul din producţia HBO „Iron Jawed Angels”.

Swank a fost nominalizată recent la SAG Award pentru interpretarea ei din drama inspirată de evenimente reale, „Conviction”, peliculă la care a colaborat şi ca producător executiv. Anterior produsese şi jucase în alte două drame inspirate de evenimente reale: „Amelia”, care i-a adus un premiu la Hollywood Film Festival pentru interpretarea legendarei aviatoare, şi „Freedom Writers”, regizat de Richard LaGravenese.

Anul trecut, Swank a produs comedia romantică „Something Borrowed”, primul film realizat de casa ei de producţie 2S Films, creată în asociere cu Molly Mickler Smith.

Printre rolurile ei se numără cele din filmul lui LaGravenese „P.S. I Love You”, „The Black Dahlia” de Brian De Palma; „The Affair of the Necklace” de Sam Raimi; „The Gift”, thrillerul regizat de Stephen Hopkins „The Reaping” şi filmul lui Christopher Nolan, „Insomnia”.

Michelle Pfeiffer (Ingrid) a fost nominalizată de trei ori la Premiile Oscar, de două ori pentru „Cea mai bună actriţă”, pentru rolurile din „Love Field” şi „The Fabulous Baker Boys”, iar a treia oară la categoria „Cea mai bună actriţă în rol secundar” pentru rolul Madame de Tourvel din „Dangerous Liaisons.”

În plus, a câştigat un Glob de Aur pentru rolul din „The Fabulous Baker Boys” şi a fost nominalizată din nou la Globuri pentru rolurile din „The Age of Innocence”, „Love Field”, „Frankie and Johnny”, „The Russia House” şi „Married to the Mob.” Printre rolurile ei memorabile se numără şi interpretarea cutremurătoare a soţiei lui Tony Montana din „Scarface.”

Printre proiectele ei de viitor se numără drama lui Alex Kurzman „Welcome to People” şi mult-aşteptatul „Dark Shadows”, pentru care va colabora din nou cu Tim Burton, cu care a lucrat la „Batman Returns”.

Pfeiffer a jucat rolul unei curtezane pariziene în „Cheri”, film regizat de Stephen Frears; în drama „Personal Effects”; şi în musical-ul nominalizat la Globurile de Aur „Hairspray.” A jucat personajul negativ în drama fantastică „Stardust”, o adaptare după romanul lui Neil Gaiman, regizată de Matthew Vaughn.

În 2003, şi-a împrumutat vocea personajului din „Sinbad: Legend of the Seven Seas” iar în 2002, a fost nominalizată la Screen Actors Guild Award, pentru rolul ei de mamă ucigaşă din „White Oleander”. În 2001, a jucat în faimosul film „I am Sam”, iar în 2000, în blockbusterul verii „What Lies Beneath”.

Pfeiffer a mai jucat în filmele „The Story of Us”, „A Midsummer Night Dream”, „One Fine Day”, „To Gillian on her 37th Birthday”, „Up Close and Personal”, „Dangerous Minds”, „Wolf”, „Batman Returns”, „The Witches of Eastwick”, „Tequila Sunrise”, Sweet Liberty” şi „Ladyhawke.”

Despre echipa de producţie

Garry Marshall (regizor/producător) este unul dintre cei mai cunoscuţi scenarişti, regizori şi producători de la Hollywood, cu o contribuţie importantă în film, teatru şi televiziune. De asemenea, a ajutat la lansarea multor personalităţi de televiziune sau cinema.

Marshall a regizat un număr impresionant de filme, printre care comedia clasică „Pretty Woman”, cu Julia Roberts şi Richard Gere. Printre filmele regizate de el se numără „The Flamingo Kid”, cu Matt Dillon, film la care Marshall a scris scenariul; „Nothing in Common”, cu Tom Hanks şi Jackie Gleason; „Overboard”, cu Goldie Hawn şi Kurt Russell; „Beaches”, cu Bette Midler şi Barbara Hershey; „Frankie & Johnny”, cu Michelle Pfeiffer şi Al Pacino; „The Other Sister”, cu Diane Keaton, alt film la scenariul căruia a contribuit şi Marshall; „Runaway Bride”, în care Marshall a colaborat din nou cu Gere şi Roberts; „The Princess Diaries” şi „The Princess Diaries 2: Royal Engagement”, ambele cu Julie Andrews şi Anne Hathaway; „Raising Helen”, cu Kate Hudson şi Joan Cusack; iar anul trecut, „Valentine’s Day”.

Născut în Bronx, Marshall şi-a început cariera în televiziune. A creat şi a produs unele dintre cele mai cunoscute şi longevive seriale de comedie din istoria televiziunii americane: „Happy Days”, „Laverne & Shirley”, „The Odd Couple” şi „Mork & Mindy.”

Cunoscut şi ca actor, Marshall s-a remarcat în rolul proprietarului de cazino din „Lost in America”; şeful canalului de televiziune din „Soapdish”; proprietarul echipei de baseball, Mr. Harvey, din „A League of Their Own”, regizat de sora sa, Penny Marshall; Mr. Gold în „The Twilight of the Golds”; şi Irwin, în filmul de debut al fiului său, „Keeping Up with the Steins.” A avut scurte apariţii în numeroase filme şi seriale produse sau regizate de el însuşi.

În 1997, Marshall, împreună cu fiica sa, Kathleen, şi-a împlinit visul vieţii, construind Falcon Theatre, un teatru cu 130 de locuri, în Burbank, California. De la deschiderea sa, teatrul a prosperat. În 2005, Marshall a regizat prima sa operă, Jacques Offenbach „Grand Duchess”, cu Frederica von Stade, care a deschis sezonul la Los Angeles Opera. În 2008, a regizat Donizetti, „L’Elisir d’Amore”, la San Antonio Opera.

De-a lungul prestigioasei sale cariere, Marshall a primit numeroase premii precum: American Comedy Awards pentru întreaga carieră şi Publicists Guild Motion Picture Showmanship Award for Film and Television. În 1995, a fost ales câştigătorul premiului Valentine Davies de către Writers Guild of America. În November 1997, Marshall a fost ales membru de onoare la Academy of Television Arts and Sciences Television Academy. În 2002 a fost sărbătorit de Washington, D.C. National Italian American Foundation.

Adams Publishing a lansat autobiografia lui Marshall „Wake Me When It’s Funny”, pe care a scris-o cu fiica sa, Lori în 1995. În April 2012, Random House, Inc. Crown division va lansa cartea „My Happy Days In Hollywood”, scrisă de Marshall şi de Lori, despre cariera sa de 50 de ani în film şi televiziune.

Mike Karz (producător) are peste 20 de ani de experienţă ca producător de succes, atât în film, cât şi în televiziune. El urmează să lanseze „Thunderstruck” regizat de John Whitesell, cu Kevin Durant în rolul principal. Karz are şi alte proiecte în desfăşurare, printre care „Honeymoon with Harry”, după un scenariu de Paul Haggis, în care urmează să joace Bradley Cooper şi Robert De Niro, „West Texas United”, în care va juca Russell Brand şi „Fratboy”, ce va fi regizat de David Dobkin.

Karz a produs recent comedia romantică „Valentine’s Day”, prima lui colaborare cu Garry Marshall şi filmul de acţiune al lui Robert Luketic „Killers”, cu Ashton Kutcher şi Katherine Heigl. Printre filmele sale de debut se numără: „Sorority Row”, a cărui distribuţie a câştigat Female Stars of Tomorrow Award la convenţia din 2009 ShoWest; „Good Luck Chuck”, cu Dane Cook şi Jessica Alba; „First Daughter”; „Malibu Most Wanted”; „Max Keeble Big Move”, care a primit un certificat special de recunoaştere a meritelor din partea departamentului american de sănătate.

Înainte de a deveni producător, Karz a fost director la Orion Pictures, TriStar Pictures şi Mandeville Films. Ca director, s-a concentrat asupra filmelor de audienţă generală, precum „Rudy” şi „The 3 Ninja Kids”, şi a propus transformarea desenului animat „George of the Jungle” într-un film artistic.

Ca director la compania de producţie Disney, Karz a întrevăzut posibilitatea de a produce filme pentru întreaga familie în cadrul „The Wonderful World of Disney”, care a revitalizat compania şi a atras o nouă generaţie de spectatori. Karz a încheiat un contract avantajos pentru el însuşi şi a produs multe dintre proiectele cele mai profitabile prin intermediul propriei sale companii, Karz Entertainment. Printre aceste proiecte se numără: „Toothless”; „Geppetto”, care a primit patru nominalizări la Emmy; „Model Behavior”, cu Justin Timberlake în filmul său de debut; şi „My Date with the President Daughter”.

John Debney (compozitor) a fost nominalizat la Oscar pentru coloana sonoră a filmului lui Mel Gibson „The Passion of the Christ”. Muzica sa va putea fi auzită în viitorul film al fraţilor Farrelly, „The Three Stooges”.

Debney a lucrat de mai multe ori cu anumiţi regizori, printre care Garry Marshall la „The Princess Diaries”, „The Princess Diaries 2: Royal Engagement”, „Raising Helen”, „Georgia Rule” şi „Valentine’s Day.” A colaborat repetat şi cu Robert Rodriguez la „Spy Kids”, „Spy Kids 2: Island of Lost Dreams”, „Sin City”, „The Adventures of Sharkboy and Lavagirl 3D” şi „Machete”; cu Tom Shadyac la „Liar Liar”, „Dragonfly” „Bruce Almighty” şi „Evan Almighty”; şi cu Jon Favreau la „Elf”, „Zathura” şi la recentul film de succes „Iron Man 2”.

Filmografia lui Debney include coloana sonoră pentru filmele: „A Thousand Words”, „The Double”, „Dream House”, „The Change-Up”, „No Strings Attached”, „Yogi Bear”, „Predators”, „Hannah Montana: The Movie”, „The Stoning of Soraya M.”, „Swing Vote”, „Idlewild”, „Dreamer: Inspired by a True Story”, „Chicken Little”, „The Pacifier”, „The Scorpion King”, „The Emperor New Groove”, „End of Days”, „Inspector Gadget”, „I Know What You Did Last Summer”, „The Relic”, „Little Giants” şi „Hocus Pocus.”

După succesul cu muzica pentru „The Passion of the Christ”, el a prezentat „The Passion of the Christ Symphony” la Roma, cu un cor de 83 de oameni şi o orchestră cu 96 de membri.

Debney a primit în 2005 prestigiosul premiu Henry Mancini, oferit de ASCAP pentru realizările din întreaga carieră.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook