A noua piesă pe care o prezentăm din integrala creaţiei dramaturgice a lui Valeriu Butulescu este „Logica rătăcirii”, o comedie în trei acte.
Autorul face o translatare a rătăcirii biblice prin deşert în planul apropiat temporal al ieşirii din comunism. Comparaţia apare surprinzător de firească, iar „amănuntele” introduse de autor dau piesei nu numai culoare şi originalitate, ci şi un plus de profunzime, prin punerea lucrurilor într-o altă lumină.
Premiera absolută a comediei amare „Logica rătăcirii” a avut loc pe 16 mai 1994, pe scena Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroşani, în regia lui Nicolae Gherghe.
Adaptare după William Shakespeare, „Furtuna” este un spectacol de Nona Ciobanu, în care actorilor români Alexandru Repan şi Ioana Abur li se alătură renumitul dansator şi coregraf francez Koffi Koko, şi muzicienii de origine siriană Kinan Azmeh, Essam Rafea şi Omar al Msafi. Costumele sunt semnate de Doina Levintza, iar light designul şi proiecţiile de Iulian Bălţătescu.
În insula aruncată la graniţa dintre real şi imaginar, spaţiul care pentru o vreme devine al lui Prospero, se dezvăluie sunetul iubirii. Magia lui Prospero face ca pe insulă să existe o limbă adamică înţeleasă de oameni, duhuri, lumea animală sau vegetală. O limbă în care firesc, cuvîntul lui Prospero este continuat în muzică şi dans, ce deschid universuri paralele ale înţelegerii noastre cu sine.
Cariera Giannei Nannini a cunoscut o permanentă ascensiune, de la primul său LP care i-a purtat numele (1974), trecând prin reinventarea sa ca om şi ca artist cu albumul “California” (1979) şi culminând cu succesul răsunător al turneului “Grazie” din 2007. Gianna captează publicul imediat prin „lumina” pe care o radiază şi energia inepuizabilă.
Prima avanpremieră a stagiunii 2008–2009 a intrat în ultima săptămână de repetiţii, primele reprezentaţii fiind programate vineri 22, sâmbătă 23 şi duminică 24 august 2008. „Femeia din trecut” de Roland Schimmelpfennig este o coproducţie Teatrul Metropolis şi ProiectReplica, în regia lui Theodor Cristian Popescu. Piesa a fost tradusă de Victor Scoradeţ, special pentru această montare, care îi are în distribuţie pe Lucian Pavel, Lelia Ciobotariu, Cristina Toma, Conrad Mericoffer, Andreea Boboc. Scenografia este semnată de Mihai Păcurar, iar mişcarea scenică poartă amprenta lui Florin Fieroiu.
Am adunat gândurile în căuşul palmei şi am început să le număr. Număratul a început să-şi piardă sensul la primul gând numărat, acesta devenid o clipă de o viaţă. Mi-am dat seama că o clipă poate să dureze cât o viaţă sau o viaţă cât o clipă. Acel gând a început să-mi povestească despre suflet şi viaţă. Corăbiile timpului pline cu destine sunt duse undeva departe în direcţii necunoscute pe marea apă a infinitului total, a universului nostru mental, poate… Unii din omeni de pe corabii devin suflete păsări, care îşi iau zborul şi se întorc o ultimă dată spre astă lume cu părere de rău că nu mai sunt aici. Ochiul lor de sus, invizibil, ne priveşte prin ultima fracţiune de clipă de acolo de sus. Marea stâncă universală a timpului-părinte îşi deschide încet porţile pentru ca veşnicia să-i cuprindă.