24 aprilie 2019
Prieten bun, fantomă acuma și tu, nu știu de ce-mi amintesc de tine în seara asta misterioasă…
Afară fulgeră și geamurile întunecate ale odăiei mele se luminează la răstimpuri, ca de apropierea unui albastru flutur uriaș, rătăcit prin noapte. Un suflu de vânt trece și un miros tulburător de floare de tei își face loc și se strecoară în casă, adus de cine știe unde.
Poate mireasma asta ce stăpânea romanticele nopți de iunie ale orașului adolescenței noastre să te fi adus cu ea, sau poate apropierea furtunei ce se pregătește să fi dat simțurilor mele îndurerate o limpezime deosebită.
Acum, o picătură de ploaie, ca o pietricică zvârlită în geamuri, m-a făcut să tresar cu zgomotul ei sec, și nu știu pentru ce, în tăcerea care s-a lăsat mai mare parcă, te văd și mai lămurit.
Să n-aibă oare sufletele pace nici după moarte?
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Memorii
1 august 2017
— Incendiul unei fabrici de panglici —
Ciudat, fantezist și proteiform e focul. Joacă deasupra mlaștinilor în vâlvătăi albastre, înșelând drumeții rătăciți; tremură aureole viorii deasupra comorilor ascunse, își prelungește viața în fosforescențe, închizând-o în putregaiuri, se urcă în stea și se coboară leneș pe suprafața oceanelor, mijește tihnit aprinzând lumini trandafirii la gura vetrelor, arde ascuns și înflorește în roză uriașă deasupra craterelor vulcanilor, se furișează în zigzagurile fulgerelor albastre, știe să fie uriaș precum știe să fie și scânteie, îi place să se facă temut precum a adorat să fie și divinizat de la începutul vremurilor.
Același și divers, fie ascuns îndărătul ochilor noștri sau după colțurata imagine a unei stele, metamorfozat în flacără sau în mare de jăratec, în rază sau scânteie, el tot Hefaistos este, fiul strălucitorului Zeus și al mult geloasei Hera.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
5 mai 2017
Ca o floare era fata împăratului între florile ei, și flori de câmp ori flori rare de grădină, toate-și întorceau fața spre dânsa ca spre o stăpână. Și unde odrăslește pământul flori și ramurile copacilor urzesc umbră, acolo se aciuiază și cuiburi, și toate gângăniile se strâng, ca să aibă soarele pe ce-și împrăștia razele, și oglinzile acelea pe care le-a lăsat Dumnezeu omului: ochii să le poată răsfrânge în ei și să se veselească.
Naltă și zveltă, pe unde trecea, vântul avea grijă s-o ia înainte și, aplecat pe gura scorburilor, să-i cânte ca dintr-un nai uriaș tot soiul de melodii. Cucii își amestecau și ei nota lor stingheră, gheonoaiele băteau și ele la răstimpuri măsura, măruntele păsări împrăștiau cascade de triluri. Gângăniile mici, fărâmăturile acestea de nestemate împrăștiate pe fața pământului, urcau încet pe poala rochiei ei albe și încremeneau locului, împodobind-o ca niște juvaere. Rândunelele și lăstunii o înconjurau în cercuri nebune, împrospătându-i aerul cu aripele lor. Miresmele o întâmpinau pretutindeni, darnice florile se întreceau să-i arunce o podoabă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
17 noiembrie 2016
Zița, tânără și, cum sunt îndeobște româncele noastre, foarte vioaie, a evoluat energic. Stimulată de ambițiile intelectuale ale lui Rică, ea a pătruns, prin Alecsandri și Bolintineanu, până la câteva romane franceze. Copiii și mai ales copilele lor n-au mai cunoscut decât literatură străină. Fetele chiar au suferit probabil, în delicatețea lor, pe urma „luptei pentru limba românească”, dusă acum douăzeci de ani cu un neuitat brio patriotic, și s-au închis desigur cu atât mai îndărătnic în admirația lor gingașă, pentru Bernstein-Bataille și Prevost-Bourget. Iar nepoții participă adesea activ la producția literară română, chiar când sunt fii și fiice de oameni cu stare; sau cel puțin cunosc, urmăresc și încurajează cum pot literatura românească produsă de vreo două decenii încoace. Totuși, lecturile lor favorite și inspiratoare sunt Henri de Regnier, Samain, Verhaeren, Rachilde – în scurt: catalogul de la „Mercure de France”. La care se adaogă pentru cei cu gustul grav și puternice trebuințe de idei: Barbusse și Romain Rolland. Acum în urmă de tot suntem, se-nțelege, expresioniști.
Astfel mi se arată publicul nostru literar de azi, considerat în elementele lui cele mai energice și hotărâtoare. În așa situație, Caragiale s-a învechit grozav, disproporționat față de timpul în care a trăit și a scris. Dar de învechirea operei sale publicul nu-i singur vinovat.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
17 mai 2011
La Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” din Chişinău, în cadrul Salonului literar artistic «La Creangă» a avut loc o manifestare culturală, dedicată aniversării a 110 ani de la naşterea poetei Liuba Dimitriu, cu participarea Fundaţiei „Mihai Eminescu” şi a Secţiei Cultură din Cimişlia.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mihai Cucereavii in Cărţi, Poezii, Ştiri
14 februarie 2011
Zilele acestea la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, filiala „Târgovişte” din Chişinău a avut loc lansarea cărţii „Raiul suferinţelor iubirii” – Cartea a doua a iubirii, ISBN 978-9975-78-898-4, 320 pag., editată la F.E.P. „Tipografia Centrală”, autor – Vladimir Halipli, redactor – Ion Proca.
La deschidere, moderatorul manifestării, scriitorul Ion Cuzuioc, preşedintele cenaclului literar „La Târgovişte” a prezentat publicului cartea recent apărută, menţionând faptul că autorul ei este pe drept cuvânt un romancier original care promovează iubirea, bazându-se pe tradiţiile creştine şi pe valorile umane universale. Pe marginea volumului şi-au expus opiniile poetul Ianoş Ţurcanu, criticul literar Larisa Ungureanu, scriitorii Nina Slutu, Ion Diviza, Gheorghe Postolachi şi Valentina Bobeico, specialist Direcţie cultură Criuleni.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mihai Cucereavii in Cărţi, Dragoste, Epigrame, Umor, Ştiri
