Editura Humanitas şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ invită publicul sâmbătă, 24 iunie 207, ora 17:00, la o dezbatere prilejuită de lansarea volumului „Autobiografia lui Charles Darwin (1809–1882)”, traducere de Ioana Miruna Voiculescu, Andrei Bontaş şi Ancuţa Bontaş, urmată de fragmente din „Călătoria unui naturalist în jurul lumii”, care are loc în holul central al muzelui din Şos. Kiseleff nr. 1. Invitaţii la dezbatere vin din domenii diverse legate de cercetările lui Charles Darwin: acad. dr. Mircea Flonta (filozof şi autor al studiului introductiv), dr. Luis Ovidiu Popa (director al Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa“), acad. dr. Dumitru Murariu (directorul Institutului de Biologie al Academiei Române), acad. prof. univ. dr. Octavian Popescu (decanul Facultăţii de Biologie şi Geologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca), dr. Cristian Lascu (speolog şi explorator), dr. Mihai E. Popa (paleontolog şi profesor la Universitatea din Bucureşti). Moderator: Corina Negrea (realizator de emisiuni de ştiinţă la Radio România Cultural).

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Ich errinnere hier meine Leser, dass diese Blätter nichts weniger als ein System enthalten sollen. Ich bin also nicht verpflichtet alle die Schwierigkeiten aufzulösen, die ich mache. Meine Gedanken mögen sich weniger zu verbinden, ja wohl gar sich zu wiedersprechen scheinen; wenn es denn nur Gedanken sind, bei welchen sie Stoff finden, selbst zu denken. Hier will ich nichts als fermenta cognitionis ausstreuen. – LESSING (Hamburgische Dramaturgie, 296)

Aici trebuie să aduc aminte cititorilor mei că aceste pagini nu conțin nicidecum un sistem. Deci eu nu sunt obligat să lămuresc toate greutățile ce arăt. Gândurile mele pot să nu se lege, ba pot chiar părea contrazicătoare; numai să fie gânduri care vă vor da prilej să gândiți și d-voastră. Aici voi numai să răspândesc fermenta cognitionis. – LESSING (Dramaturgia Hamburgică, 296)

Una din cele mai întrebuințate forme ale scrierii e desigur forma polemicii. Polemica e și foarte necesară și foarte folositoare. Că din ciocnirea ideilor iese scânteia adevărului, nu e un cuvânt deșert, ci un mare adevăr. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme literare și științifice pentru limpezirea unor principii, unor vederi și pentru propagarea în masa publicului a unor adevăruri literare și științifice. Alte forme pot să aibă și chiar au avantajele lor. Așa, spre exemplu, o expunere largă și sistematică, o expunere completă a unei chestituni într-un op voluminos e desigur preferabilă în multe privințe unor articole polemice, unde necesarmente va lipsi și sistematizarea și putința de a fi completat. Dar o astfel de expunere sistematică și completă poate să fie bună numai în țările foarte culturale și acolo chiar, pentru un cerc mic de oameni învățați. Pentru grosul publicului însă, chiar și în țările cele mai culte, dar mai ales în țările mai puțin culte, forma polemică e mai nimerită și, de multe ori, chiar unica posibilă.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
Comenteaza! »

Aveam de gând să scriem o schiță critică despre talentatul și simpaticul nostru nuvelist Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Spre acest sfârșit am citit multe din criticile ce s-au scris despre dânsul și, citindu-le, ne-am schimbat ideea; ne-am hotărât să spunem câteva cuvinte despre critica noastră, despre cum este ea și cum ar trebui să fie. Aceste câteva cuvinte despre critică ne par trebuitoare înainte de a urma cu cercetările noastre.

Oricine își va arunca ochii asupra criticilor ce se fac la noi, fie în foiletoane, fie în reviste, nu va putea să nu se simtă mâhnit. Critica românească, cu foarte mici excepții, e cât se poate de deșartă, o critică de frunzăreală. E mare rețeta în literatura noastră, dar mai mare încă în critică. Critica la noi nici n-are o viață neatârnată, ea trăiește pe lângă literatura artistică, din viața acestei literaturi, și nu pentru a-i da vreun ajutor, ci mai degrabă pentru a o încurca. Când apare vreo lucrare a unui scriitor al nostru, criticii se împart de obicei în două tabere: unii, dușmani ai artistului, îl ocărăsc, îl numesc om fără talent, nulitate, așa din senin fără nici o motivare; alții, prieteni, îl ridică în slavă și iarăși fără de motivare. Astfel scriitorul ajunge după unii o nulitate, după alții un maestru, un talent fără pereche. Iar prieteșugul și dușmănia atârnă de niște factori care îndeobște n-au nici o legătură cu literatura, ca de pildă: colaborarea la aceeași revistă, înregimentarea în aceeași gașcă literară, ba de multe ori își vâră coada și politica de partid. Așa că un scriitor care e maestru, talent mare, geniu când face parte din partidul politic al criticului, ajunge nulitate când trece în alt partid.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
1 comentariu »

Dulce și liniștitoare, noaptea se statornicește. Umbre încărcate de somn, sfioase, moi și încete, lunecă deasupra pământului ca o apă. Sfioase, moi și încete, se desfășură, cresc, ca aburii purtați de vânt deasupra unei prăpăstii, se strecoară printre arbori, se târăsc spre înălțimi. Luminile biruite, decolorate, palide, albe ofilesc, descresc și dispar. Un ritm ascuns prezidă și rânduiește năvala aceasta mută a tonalităților încărcate de vis ce se așază. Un farmec mistic trece prin aer, și acum o ultimă umbră, ca un steag de doliu și de fatalitate, purtat de o mână nevăzută, flutură ca și cum ar vrea să dea un semnal.

De la fereastra lui, Beethoven, cu un zâmbet amar pe buze, lăsându-și capul pe mână, privește. Părul, mai negru ca umbrele de afară, îi face o cunună de noapte pe frunte. Departe orașul își tremură fosforescențele și amestecă la orizont lucirile cu întâiele stele, întinde lanțuri luminoase prin negură, scrie arabescuri de aur în întunecimi, joacă imaginare constelații, desemnează capricii de foc.

Un murmur neîntrerupt, ca o apă care bate într-un țărm, urcă până la el și îl face să-și plece urechea și să asculte. Vii, ochii lui se aprind și licăresc și mâna-i albă, ca și cum ar vrea să culeagă zvonurile împrăștiate în aer, se întinde și dibuiește prin întunerec…

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
1 comentariu »

Iarna asta e cam nehotărâtă: ba ar veni, ba ar mai amâna. Însă Citatepedia creşte sigur şi se menţine sus în audienţă, chiar dacă Sărbătorile se văd la orizont şi oamenii se gândesc mai mult la vacanţe, daruri, bucate etc.

Proiectul Citatepedia are o mare vizibilitate online, şi cum formularele pentru adăugare de citate şi comentarii sunt uşor accesibile, sunt găsite şi de numeroşi boţi de spam. Împotriva acestora există clasica soluţie CAPTCHA (introducerea unui cod scris pe o imagine, despre care se presupune că numai un om îl poate citi), dar aceasta este atât de agasantă, încât am refuzat-o din start. Ca alternativă, de mult timp am realizat filtre care resping automat textele care evident nu sunt în regulă, iar altele sunt doar ascunse până când un moderator le verifică. Textele care necesită verificare au apărut tot mai frecvent în ultima vreme, ceea ce devenise o problemă. Prin urmare, am creat un mecanism ceva mai sofisticat de protecţie împotriva boţilor. Astfel, numărul textelor care trebuie moderate manual a scăzut substanţial. Deşi e o chestiune de culise, ea este importantă pentru utilizatorii site-ului: dacă nu ne pierdem timpul cu astfel de probleme „administrative”, ne putem ocupa mai mult de lucruri vizibile pentru utilizatori.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
Comenteaza! »

Editura A.T.U. a publicat „Ţara de sub fluturi”, al doilea roman din cariera scriitoricească a lui Dragoş Voicu, după debutul din 2009 cu romanul „Coada.

De această dată, autorul a virat puternic stilistic, abordând subiectul mai riscant, dar curajos, energic, matur. Accentele suprarealiste trimit tărâmul povestirii într-un tablou care aparent reprezintă o lume alternativă, dar care difuzează peste ramă până când cititorul nu mai distinge delimitarea. Autorul se transpune în personajul principal, un alter ego diferit biografic în detalii, dar nu şi în esenţă. Se simte durerea omului dărâmat de aberaţiile sistemului, care nu găseşte o cale rezonabilă pentru viaţa şi pentru familia sa. Totul este o imensă metaforă, cu un umor tragic, în care cititorul poate zâmbi doar cu strângeri de inimă. Poate şi cu o lacrimă.

8 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Fragmente literare, Impresii despre cărţi, Ştiri
1 comentariu »