Sâmbătă, 28 martie 2015, ora 18:00, la Petroşani, are loc premiera absolută a comediei “Herghelia albastră”, de Valeriu Butulescu.
Deşi a fost scrisă acum şase ani, iar în aprilie 2010 pe scena Teatrului Naţional din Iaşi (la “Gala Premiilor Uniter”) preşedintele Ion Caramitru a nominalizat-o pentru “Cea mai bună piesă românească de teatru a anului 2009”, lucrarea se joacă, în premieră absolută, abia acum. Motive sunt mai multe. Unul, chiar foarte obiectiv: textul complex, ridică mari probleme de interpretare pentru că acţiunea (de mare diversitate) este centrată pe numai patru personaje.
Viggo Mortensen, Kirsten Dunst și Oscar Isaac, conduşi de bagheta regizorală a lui Hossein Amini, aduc pe marile ecrane din România un film plin de mister, întorsături neașteptate și mult suspans. „Triunghiul dragostei şi al morţii” („The Two Faces of January”), thriller-ul cu accente romantice care are la bază romanul „The Two Faces of January”, scris de Patricia Highsmith, poate fi vizionat începând din 30 mai 2014, în cinematografele din întreaga țară.
Pe 3, 4 şi 10 februarie 2014, de la ora 20:00, la Teatrul Nottara, sala Horia Lovinescu, bucureştenii au parte de o nouă provocare în peisajul teatral autohton. Hamlet, după William Shakespeare, în regia lui Marcel Ţop, aduce pe scenă o distribuţie extraordinară: Tudor Aaron Istodor, Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Laura Cosoi / Dana Rogoz, Dorin Andone, Viorel Păunescu, Cristina Mihăilescu, Mihai Stănescu, Smaranda Caragea / Alexandra Murăruş şi Andrei Runcanu. Costumele sunt realizate de Adina Buzatu şi Răzvan Ciobanu, iar pantofii de Ştefan Burdea.
Documente de necontestat ale vremii sale atestă că, la 6 noiembrie 1984, Mircea Trifu afirma cele ce redăm în continuare:
În domeniul literar a fost întotdeauna preferabil să fii vorbit de rău decât să nu fii deloc comentat. Iată de ce ar trebui să fim recunoscători lui George Arion, responsabilul paginii literare a revistei „Flacăra”, care, în articolul său intitulat „Decade epigrama?”, apărut în revista „Flacăra” din 26 oct. 1984, pune din nou în discuţie epigrama noastră cea de toate zilele. Desigur, oricine este liber să îşi exprime şi să publice punctele sale de vedere asupra fenomenului literar, mai ales dacă are unde face aceasta. Noi, epigramiştii, nu prea avem unde. Iată de ce suntem nevoiţi a dezbate asemenea opinii numai în mijlocul nostru, în şedinţele de cenaclu.
Am socotit potrivit ca în fruntea listei epigramiştilor beneficiari ai atenţiei lui Cincinat Pavelescu să fie cei cărora li s-au dedicat mai multe epigrame. Printre aceştia se numără, după câte am constatat, nepotul său, Mircea Pavelescu, născut în 14 octombrie 1908, când Cincinat Pavelescu avea 36 de ani, iar Ion Pavelescu – deasemeni unchi – avea 19 ani.
Anii au trecut, Mircea a crescut şi, precum cei doi unchi ai săi, a devenit poet scriind – după cum arăta G. Călinescu – «o poezie fantezistă firească şi graţioasă (Pasărea Paradisului), adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ştrengărească melancolie».
Ca şi cei doi unchi ai săi, Mircea se apropie de epigramă şi e de presupus că îşi încearcă pana şi talentul în catrene adresate cel puţin unuia dintre dânşii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă faţă singur săgeţilor trase de cei doi versaţi şi deosebit de talentaţi înaintaşi ai săi.
Acum 70 de ani, Walt Disney l-a animat, iar în 2009 „Pinocchio” se lansează pentru prima oară pe DVD în România, într-o ediţie aniversară de platină, pe 2 discuri. Celebra animaţie va fi lansată în cadrul spectacolului de teatru omonim, sâmbătă, 28 martie 2009, la orele 11:00, la Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti (Piaţa Amzei).
Toţi îl cunoaştem pe Pinocchio, băieţelul mincinos, plăsmuit din lemn şi însufleţit prin puterea dorinţei „tatălui” Geppetto. De când basmul lui Carlo Collodi a ieşit de sub tipar, în 1883, Pinocchio a devenit parte din educaţia multor generaţii de copii, servindu-le adesea părinţilor drept anti-model.
Încarc...
