Într-o cameră de joacă, deasupra mulțimii de jucării împrăștiate peste tot, stătea, pe un dulap înalt, o pușculiță. Era făcută din lut, în formă de purceluș, și fusese cumpărată de la un olar. Pe spatele purcelușului se zărea o gaură îngustă, ce fusese lărgită cu cuțitul, astfel încât marile monede de o coroana și bănuții să fie strecurați mai ușor înăuntru. În burta porcului de lut se adunaseră chiar două astfel de monede și o mulțime de mărunțiș. Pușculița era atât de plină încât nu mai putea zornăi atunci când o scuturai, ceea ce reprezenta cu adevărat un nivel de perfecțiune ce putea fi atins numai de o pușculița în formă de purceluș. Ea stătea pe dulap, la o înălțime impunătoare, privind în jos către restul camerei. Știa că avea îndeajuns de mulți bani în ea pentru a cumpără toate celelalte jucării, iar acest fapt o făcea să aibă o foarte bună impresie despre ea. Jucăriile gândeau la fel, dar nu dădeau glas acestui lucru, pentru că aveau atâtea altele despre care să vorbească. O păpușă mare, încă frumoasă, deși cam veche, al cărei gât rupt fusese reparat cu acul și ață, stătea într-unul din sertarele întredeschise. Ea i-a chemat pe ceilalți, „Hai să ne jucăm de-a oamenii, este un joc nemaipomenit!”
Imediat a pornit o mare zarvă. Până și gravurile, ce erau atârnate pe perete, s-au răsucit din pricina emoției, și au arătat celorlalți că pe partea lor din spate nu era nimic, deși nu aveau nici cea mai mică intenție să se facă astfel văzute sau să participe la joc. Era noapte târziu, însă luna strălucea prin ferestre, așa că aveau lumină pe gratis. Înainte ca jocul să înceapă, au fost invitate să ia parte toate jucăriile, chiar și vagonul de tren al copiilor, ce făcea totuși parte dintr-o tagmă mai umilă a lucrurilor de joacă. „Fiecare dintre noi are o proprie valoare,” a zis vagonul, „nu putem fi cu toții nobili, și cineva trebuie să facă și munca de jos.”
Cătălin Dumitraş lansează albumul de colinde „Corinzi de-acasă”, colinde străvechi din Țara Codrului – împletire de laic și creștin – spiritualitate românească autentică ce reînsuflețește emoția Crăciunului de altădată.
Roxana Cozma lansează single-ul și videoclipul „Give Me Love”, în colaborare cu Pacha Man. La nici 16 ani, Roxana Cozma se anunță a fi una dintre vocile de senzație din muzica românească. Piesa „Give Me Love” este compusă de Costi Ioniță, iar videoclipului a fost filmat în regia lui Alex Ceaușu.
Piesa interpretată de Andra, „Camarero”, în colaborare cu Descemer Bueno, a urcat pe primele locuri în topul Trending din mai multe ţări europene, iar în România ocupă primul loc. Energie şi chef de dans, piesa „Camarero” a fost inclusă în mii de playlisturi românesti şi internaţionale de pe YouTube, iar fanii nu au întârziat să o numească hitul verii.
Institutul Cultural Român, alături de membrii clusterului EUNIC România (Reţeaua Europeană a Institutelor Culturale Naţionale), organizează „Luna Literaturii Europene”, un proiect amplu prin care publicul este invitat să (re)descopere literatura europeană. Pe tot parcursul lunii octombrie 2018 au loc evenimente diverse, de la ateliere pentru copii și părinți la dezbateri, conferințe, concursuri și campanii de sensibilizare asupra necesității accesului la cultură al persoanelor din zonele defavorizate.
Publicul este invitat în sufrageria tapetată cu cărți recent deschisă la demisolul La Petite Bouffe Cotroceni (Strada Doctor Louis Pasteur nr 38). Totul începe cu o atentă selecție de titluri românești și străine, pentru adulți și copii, animate de întâlniri cu personalități din lumea culturală, lecturi în avanpremieră, seri muzicale, un salon literar lunar în care sunt discutate aparițiile editoriale care au impresionat sau au pus pe gânduri, o cafenea filozofică, evenimente pentru copii și un pubquiz.
Într-o cameră de joacă, deasupra mulțimii de jucării împrăștiate peste tot, stătea, pe un dulap înalt, o pușculiță. Era făcută din lut, în formă de purceluș, și fusese cumpărată de la un olar. Pe spatele purcelușului se zărea o gaură îngustă, ce fusese lărgită cu cuțitul, astfel încât marile monede de o coroana și bănuții să fie strecurați mai ușor înăuntru. În burta porcului de lut se adunaseră chiar două astfel de monede și o mulțime de mărunțiș. Pușculița era atât de plină încât nu mai putea zornăi atunci când o scuturai, ceea ce reprezenta cu adevărat un nivel de perfecțiune ce putea fi atins numai de o pușculița în formă de purceluș. Ea stătea pe dulap, la o înălțime impunătoare, privind în jos către restul camerei. Știa că avea îndeajuns de mulți bani în ea pentru a cumpără toate celelalte jucării, iar acest fapt o făcea să aibă o foarte bună impresie despre ea. Jucăriile gândeau la fel, dar nu dădeau glas acestui lucru, pentru că aveau atâtea altele despre care să vorbească. O păpușă mare, încă frumoasă, deși cam veche, al cărei gât rupt fusese reparat cu acul și ață, stătea într-unul din sertarele întredeschise. Ea i-a chemat pe ceilalți, „Hai să ne jucăm de-a oamenii, este un joc nemaipomenit!”
Încarc...
