Ne pictăm inimile în piei de zebre, apoi pășim cu grijă peste ele, cu dinții soarelui într-o mână și aripi de viespe în cealaltă. Timpul tău e mai alert decât al meu în tempoul prezentului, dar ghearele haosului personal compensează această diferență dintre noi. Sinapsele universale tremură sub adierea nebuniei pure care, între flux și reflux, naște câte o galaxie.
Suntem fiii unei revoluții stângace și ne învelim cu tricolorul fiarei, inconștienți, entuziaști, timizi, doritori spre nemurire. Ne pocnesc venele și ni se scurge snobismul pe nas în timp ce perfuziile ne administrează continuu doza necesară de venin. Parada militară devine penibilă sub pleoapa neobosită a unui regim apus, în brațele păroase ale unei arahnide, peste care se presară fulgi de rugină. Lupta de astăzi, lupta asta e una personală și se dă în fiecare celulă din zori și până-n seară, se diminuează în timpul nopții, pentru cei cu sângerări temporare și își crește adrenalina, pentru cei care mor și reînvie neîncetat.
În cadrul ciclului CinemaTEK consacrat marilor cineaști români, Institutul Cultural Român de la Berlin sărbătorește 90 de ani de la nașterea cineastului român Ion Popescu-Gopo. În cadrul unei seri omagiale organizată în data de 31 octombrie 2013, publicul berlinez are ocazia să vizioneze la sediul institutului câteva dintre cele mai importante scurtmetraje de animație pentru care Gopo a obţinut importante premii internaționale: „Scurtă istorie” (1957), „Șapte Arte” (1958) și „Homo sapiens” (1960), precum și filmul de lungmetraj „S-a furat o bombă” (1962).
Invitat este criticul de film Mihai Fulger, care va face o prezentare introductivă a filmelor şi va purta o discuţie cu publicul după proiecţiile de film.
Trupa Pixels a lansat un nou videoclip pentru single-ul “Silk and Silicone”. Membrii trupei, pentru care vizualul și sonorul se contopesc, mărturisesc în noul videoclip ce le place lor atât de mult la mătase și silicon. Ritmul melodiei, care combină versuri strigate ori șoptite și pasaje de hip-hop, se suprapune peste secvențele intermitente de la concertele live și personajele feminine din videoclip.
Din 13 septembrie 2013, pe ecranele din România, „Riddick”, cel mai recent capitol al sagăi începute în 2000 cu succesul „Pitch Black” și continuate în 2004 de blockbusterul „The Chronicles of Riddick”, îl readuce pe Vin Diesel în interpretarea antieroului său preferat, un condamnat evadat, căruia îi vrea capul orice vânător de recompense din galaxie. De această dată, trădat de semenii săi şi lăsat să moară pe o planetă pustie, Riddick luptă pentru supravieţuire, devenind astfel mai puternic şi mai periculos ca niciodată. Vânătorii de recompense din galaxie sunt însă pe urmele lui, fără să ştie că Riddick îi va folosi în planul său de evadare de pe planeta ostilă.
Pentru oameni, frontierele cunoaşterii, chiar dacă se extind cu fiecare clipă care trece, reprezintă o implacabilă invitaţie la mărginire. Ciripim în colivia limitelor noastre. Lumea palpabilă, cântărită cu cele cinci simţuri, este determinată, are muchii şi colţuri. Începutul şi sfârşitul devin pietre de hotar, paranteze fundamentale ale existenţei umane. Aici toate lucrurile au măsura lor, iar omul se poate lăuda, vorba lui Protagora, că este măsura tuturor lucrurilor. Hegemonia omului, ca „animal politic” se bazează tocmai pe finitatea lumii sale comensurabile.
Când, deodată, apare el: Universul, entitatea supremă, imens până la nemărginire, greu de estimat, mai întins decât cea mai mare întindere, alcătuit din miriade de galaxii, probabilităţi şi supoziţii. În faţa infinităţii sale reci, omul este redus iar la dimensiunile unei insecte gânditoare. Strivit de măreţia unui spaţiu fără sfârşit, omul încearcă să-şi ia revanşa, invadând microcosmosul. Aici ochiul său poate privi cu semeţie, de sus; în palma unui copil încap miliarde de molecule. Suntem atât de mari în raport cu bieţii atomi, încât nu-i putem vedea nici cu microscopul. Dar nici pe acest tărâm omul nu poate să triumfe. S-a dovedit că toate particulele, socotite cândva elementare, încă se mai pot divide. Dihotomia e nemiloasă. Greu de găsit un lucru atât de mic, încât să nu se mai poată înjumătăţi. Între doi atomi există spaţiu – raportat la diametrele lor -, cât între Pământ şi Jupiter. Paradoxal, pentru om calea către zero este la fel de lungă, la fel de imposibilă, ca cea către marele infinit.
Pe 16 ianuarie 2009 are premiera în România o comedie nebună, pentru toate vârstele: „Poveşti de adormit copiii” („Bedtime Stories”). Filmul realizat de Adam Shankman îi are în distribuţie pe Adam Sandler, Keri Russell, Guy Pearce, Richard Griffiths, Jonathan Pryce, Courteney Cox, Lucy Lawless.
Încarc...
