Teatru Odeon deschide stagiunea 2016-2017 cu piesa „Kepler – 438b”, de Guillem Clua, în regia lui Bobi Pricop şi realizat în cadrul proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe. Este un spectacol multimedia care foloseşte şi o instalaţie video de procesare şi transmisie live dintr-un spaţiu adiacent sălii de spectacol. Prima reprezentație are loc pe 17 septembrie 2016, de la ora 19:30, la Sala Studio, în prezența autorului.
România, Franța și Italia: o întâlnire inedită a trei ţări în sala ultramodernă Box din cadrul istoricului Deutsches Theater. Cei cinci autori, Elise Wilk din România, Lucie Dapauw, Pauline Sales şi Frederic Sonntag din Franţa, Magdalena Barile din Italia, îşi însoţesc la Berlin piesele proaspăt traduse în limba germană. Aceste piese sunt prezentate sub forma unor lecturi scenice interpretate de studenţi la actorie ai Universităţii de Arte din Berlin (UDK Berlin).
Pe data de 7 iunie 2014, autoarea dramatică Elise Wilk, invitată de Institutul Cultural Român din Berlin, este prezentă la Deutsches Theater în cadrul Festivalului Autorilor de Teatru (Autorentheatertage) la lectura scenică a piesei sale „Pisica verde”, în traducerea lui Ciprian Marinescu. ICR Berlin sprijină nu doar punerea în scenă, ci şi traducerea în limba germană a piesei, care urmează a fi publicată în prestigioasa revistă de teatru Theater der Zeit.
După ce a avut o proiecție în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania 2013, începând de vineri, 5 iulie 2013, intră în cinematografe „No”, film nominalizat la premiile Oscar, secţiunea Cel mai bun film străin, şi care a obţinut C.I.C.A.E (Quinzaine des realizateurs) la Festivalul de la Cannes 2012. De asemenea, a câştigat Premiul publicului la festivalurile de film de la São Paulo, de la Salonic şi a fost nominalizat pentru Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film de la Tokyo.
La Editura Polirom a apărut „Cimitirul din Praga„, cel mai recent roman de Umberto Eco, traducere din limba italiană şi note de Ştefania Mincu.
„Cimitirul din Praga” spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie şi dublă personalitate. Nu se ştie exact cu ce anume se ocupă – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori şi acte oficiale, din moment ce guvernanţii, poliţia şi serviciile secrete din multe ţări sunt interesate de munca lui şi vor să-l angajeze. În documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse şi cu ceasul ale cărui limbi se invârt în sens contrar celui obişnuit. Între conspiraţii şi revolte, Umberto Eco arată cum se desenează încet-încet noua tablă de şah pe Vechiul Continent în a doua jumătate a secolului XX. Un roman cutremurător, despre aspecte ale unei politici trecute sub tăcere, care aruncă o lumină sumbră asupra viitorului.
Documente de necontestat ale vremii sale atestă că, la 6 noiembrie 1984, Mircea Trifu afirma cele ce redăm în continuare:
În domeniul literar a fost întotdeauna preferabil să fii vorbit de rău decât să nu fii deloc comentat. Iată de ce ar trebui să fim recunoscători lui George Arion, responsabilul paginii literare a revistei „Flacăra”, care, în articolul său intitulat „Decade epigrama?”, apărut în revista „Flacăra” din 26 oct. 1984, pune din nou în discuţie epigrama noastră cea de toate zilele. Desigur, oricine este liber să îşi exprime şi să publice punctele sale de vedere asupra fenomenului literar, mai ales dacă are unde face aceasta. Noi, epigramiştii, nu prea avem unde. Iată de ce suntem nevoiţi a dezbate asemenea opinii numai în mijlocul nostru, în şedinţele de cenaclu.
Pe 26 mai 2010, în Sala cu Cămin a Uniunii Scriitorilor din Moldova, în cooperare cu Asociaţia Culturală Română “Ideal” şi Societatea Culturală “Apollon” din Bucureşti, a avut loc lansarea antologiei “Epigramişti români”, apărută în Colecţia IDEAL la editura “Biodova”, Bucureşti, 2010. În volumul cu numărul 13 au fost incluşi 101 epigramişti români din Ţară şi de pretutindeni, – din Canada, Elveţia, R. Moldova, Serbia, SUA şi Ucraina. Epigramele au fost selectate de George Zarafu, recunoscutul exeget al genului, autorii fiind plasaţi în volum în ordine alfabetică.