Search Results

 4 ianuarie 2017

„De vorbă cu un afiş” de Dimitrie Anghel

Dimitrie AnghelUn afiș uzat, găsit într-o carte, mi-aduce aminte de teatrul vechi și de actorii lui, și mă gândesc cu ce plăcere mergea lumea la teatru pe vremea aceea, când toaletă era de rigoare și cucoanele se găteau ca de bal, ca să vadă și să fie văzute.

Era o întrecere între frumoasele de atunci, și pregătirile începeau cu ceasuri înainte. Părul era pus în papiliote de dimineață, fierele de frizat pentru zuluf uri, cari se purtau de-a lungul tâmplelor, stau gata la locul lor. Inelele scumpe, cerceii și brățările erau scoase din bisactele, rochiile încercate și potrivite, și slujnicile gata, care c-un ac în mină, care cu o sponcă, care cu pămătuful de pudră.

Și toaleta începea în fața oglinzei, ochii vioi se aprindeau de plăcere, sprinceana se arcuia cu negru, gura se rumenea de trandafiriu, unghia se împurpura de carmin și dinții își încercau fildeșul, schiţând surâsuri nevinovate. Apoi părul, cu pieptănătura lui complicată, o dată așezat, puful stârnea un nor alb de pudră, și umerii și sânul deveneau mai albi, colțul urechei se rumenea și el cu un pic de roz, smaraldele aruncau sticlirea lor verde, rubinul lăsa un picur de sânge pe un deget, egreta de diamant tremura în păr, mătasa foșnea, și când mănușele erau puse, binoclul și evantaiul luate, cupeul ce aștepta la scară huruia pe lespezi și urca dealul Copoului, unde era teatru de atunci.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 26 septembrie 2013

Keith Chen: Poate limba să afecteze capacitatea oamenilor de a economisi?

Ce au de învăţat economiştii de la lingvişti? Economistul comportamental Keith Chen prezintă nişte date fascinante din studiul său: există o puternică legatură între limbile care nu dispun de timpul viitor – „Plouă mâine”, în loc de „Va ploua mâine” – şi ratele de economisire crescute. Citiţi mai multe despre cele descoperite de Chen.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 13 august 2012

Festivalul de epigrame „Fersigana”, ediţia a VIII-a

Întâlnirea estivală a epigramiştilor din cadrul Clubului „Spinul” Baia Mare a avut loc şi în 2012 la Fersig, comuna Satulung, la cabana domnului profesor Romulus Filip. Vremea a ţinut cu spiniştii în sensul că nu a fost caniculă, nu a plouat iar soarele a fost darnic.

S-a început cu o cafea, bureţi usturoi prăjiţi cu mujdei, până ce Gelu Dragoş a adus plăcintele calde făcute de soţia lui. Atmosfera a fost întreţinută ca de obicei de Toma G. Rocneanu, Vasile Ţincaş şi Vasile Mureşan. Înainte de masa de prânz, domnul profesor Ioan Şiman ne-a spus să „fabricăm” o epigramă în care cuvântul „legumă” să fie cuprins. S-a mâncat grătare, pulpe, iar doamnele Magda Gross, Maria Pop, Eva Botnar, Ana Dragoş au avut sarcina să jurizeze creaţiile competitorilor.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 9 aprilie 2012

115.000 de citate în română, 250.000 în 35 de limbi

În ritm de primăvară – când „sprinţar”, când „plouat” -, Citatepedia.ro creşte în continuare, contorul depăşind 115.000.

Aproape simultan, totalul pentru toate limbile prezente în proiectul multilingv Citatepedia a trecut de un număr foarte rotund, de-a dreptul uriaş: 250.000! Este atât de multă informaţie încât, dacă ar fi tipărită, un singur om nu ar putea să ridice singur de jos numeroasele volume.

Recent am adăugat secţiunea pentru încă o limbă, a 35-a. Este vorba despre bască – ei, da, acu’ avem bască! Vom mai adăuga secţiuni şi pentru alte limbi, doar să apară oamenii potriviţi (dacă aţi înţeles aluzia).

Numărul traducerilor conectate între limba română şi alte limbi se apropie de 10.000; numărul complet al traducerilor existente în Citatepedia este însă mult mai mare. Deocamdată se ocupă de găsirea corespondenţelor doar Simona Enache, Dan Costinaş şi Lucian Velea, însă oricând putem lărgi această echipă, dacă există doritori.

După cum vedeţi, multe sunt de făcut şi multe se pot face. Pas cu pas, Citatepedia va creşte şi mai mult, prin participarea voastră!

SlabAcceptabilOKBunExcelent 10 voturi
Încarc...
 4 august 2010

„Observaţii privind prozodia în epigramă. Ritmul” de Elis Râpeanu

Un articol despre „bolile trupeşti ale epigramei” implică nu numai ariditate profesională, ci şi un oarecare risc: dacă pentru superlativele şi laudele duse la exces, înserate într-un medalion, într-o evocare sau prezentare de carte nu te trage nimeni la răspundere (ba, dimpotrivă, atrage simpatii!), exemplele de nereuşită, imperios necesare într-un asemenea articol, presupun responsabilitate şi atrag nemulţumiri şi antipatii. Totuşi, având în vedere că epigrama românească, proliferând într-o adevărată avalanşă de volume, pe lângă câştigurile mari pe care le-a realizat, manifestă o oarecare delăsare în privinţa prozodiei, deschizând porţile tuturor încercărilor şi încercătorilor, considerăm că e necesară o punere în lumină a lucrurilor, conform cu realitatea existentă. În plus, în redactarea rândurilor de faţă, am pornit de la considerentul că nu există epigramist – mic sau mare, cu vechi state în domeniu sau de curând afirmat – care să nu aibă şchiopătări prozodice, de rimă sau de exprimare. E necesară, totuşi, o precizare: una e se strecoare câte o abatere, câte o „zbârcă” de accent şi alta să ai „opera epigramatică” plină de „luxaţii”, „cârje” şi „proptele”, dând drumul în lume la volume care pot servi ca etalon în această direcţie. Şi asemenea cărţi s-au mai publicat şi ele circulă, dăunând epigramei din interiorul ei mai mult decât criticii literari, care o împing la periferia literaturii.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 30 noiembrie 2009

Cincinat Pavelescu şi scriitorii contemporani lui

Cincinat PavelescuAm socotit potrivit ca în fruntea listei epigramiştilor beneficiari ai atenţiei lui Cincinat Pavelescu să fie cei cărora li s-au dedicat mai multe epigrame. Printre aceştia se numără, după câte am constatat, nepotul său, Mircea Pavelescu, născut în 14 octombrie 1908, când Cincinat Pavelescu avea 36 de ani, iar Ion Pavelescu – deasemeni unchi – avea 19 ani.

Anii au trecut, Mircea a crescut şi, precum cei doi unchi ai săi, a devenit poet scriind – după cum arăta G. Călinescu – «o poezie fantezistă firească şi graţioasă (Pasărea Paradisului), adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ştrengărească melancolie».

Ca şi cei doi unchi ai săi, Mircea se apropie de epigramă şi e de presupus că îşi încearcă pana şi talentul în catrene adresate cel puţin unuia dintre dânşii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă faţă singur săgeţilor trase de cei doi versaţi şi deosebit de talentaţi înaintaşi ai săi.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa ''.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

mai 2024
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii