Poveste…
Versuri de Mariana Eftimie Kabbout
Versuri de Mariana Eftimie Kabbout
Între 12 şi 21 decembrie 2008, Fundaţia Principesa Margareta a României, Cărtureşti şi Teatrul Ion Creangă îi aşteaptă pe copii, părinţi, bunici să împodobească sărbătorile cu poveşti. În fiecare seară, începând cu ora 18.30, în librăria Cărtureşti din Arthur Verona 13, personalităţi îndrăgite şi actori cunoscuţi vor reînvia eroii basmelor şi îi vor purta pe tărâmuri fermecate, citindu-le copiilor din cărţi celebre în cadrul proiectului „Seri de poveste”.
Proiectul se află la cea de-a doua ediţie şi a pornit din dorinţa de a-i apropia pe copii de cărţi şi de poveştile nemuritoare care au fascinat generaţii întregi, provocând televizorul şi internetul la un duel cu puterea imaginaţiei şi cuvântul rostit. Prima ediţie s-a bucurat de mult succes.
Continuare »
La Humanitas Multimedia a apărut audiobook-ul „Adevărul gol şi alte povestiri„: Răzvan Vasilescu citind povestirile lui Anton Cehov, sensibile şi pline de umor, despre oameni simpli şi întâmplările lor complicate. Un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de beţie, o guvernantă mototoală care este supusă unui test cinic, un funcţionar care, împins de aburii beţiei, îi cere socoteală fostului său şef, un bătrân demn şi important nevoit să solicite ajutor pentru nepotul său neisprăvit, un funcţionar sfrijit care se ploconeşte în faţa fostului său coleg, ajuns om mare, o actriţă ingenuă care aşteaptă declaraţia unui comic sâcâit însă de lipsa unui pahar de vodcă, un contraamiral care este invitat la o nuntă doar datorită rangului său, un croitor care trăieşte din hazul amintirilor, acceptându-şi resemnat umilinţa de dragul lor, un răufăcător inocent care nu înţelege ce fatalitate l-a adus în sala de judecată – aduc parfum de secol XIX.
Vocea lui Răzvan Vasilescu şi savoarea textului cehovian nu lasă rece niciun ascultător.
Continuare »
Scriitoarea chiliană Isabel Allende este o povestitoare fabuloasă, ale cărei cărţi, traduse în peste treizeci de limbi, se vând în milioane de exemplare şi au devenit bestselleruri pe patru continente. Recent, la Humanitas Fiction i-a apărut cartea „Povestirile Evei Luna„, în traducerea din spaniolă a lui Radu Niciporuc.
Rolf Carle este limanul spre care a năzuit – fără s-o ştie – Eva Luna, pe când străbătea jungla amazoniană. Dragostea lor este teritoriul privilegiat unde nimeni şi nimic nu îi poate ajunge şi, la adăpostul acestei iubiri împlinite, Eva, asemenea unei Şeherezade moderne, cu harul ei de a depăna istorii pline de nostalgie, înţelepciune, umor şi dragoste, ţese o tapiserie complicată şi multicoloră, care adună laolaltă douăzeci şi trei de poveşti despre nenumăratele ipostaze ale vieţii pasionale şi violente de pe continentul sud-american. Patul celor doi îndrăgostiţi devine astfel sanctuarul unde vorbele vrăjite ale Evei evocă personaje exotice, iar istoriile lor par să se prelungească în legendă şi mit, atât de intense sunt patimile care îi macină şi faptele pe care le săvârşesc. Fie că descoperă puterea cuvintelor, ca tânăra Belisa Crepusculario, fie puterea sentimentelor sau a chemării cărnii, precum discreta, dar perversa, adolescentă Helena, aceste figuri fascinante alcătuiesc un caleidoscop magic, care-şi va prinde în mreje cititorul.
Continuare »
Recent, la Humanitas Fiction, a apărut în colectia „Raftul Denisei” cea mai importantă carte a celebrului scriitor israelian contemporan Amos Oz: „Poveste despre dragoste şi întuneric„. Acesta îşi împleteşte istoria personală cu istoria Israelului într-o insolită şi seducătoare autobiografie.
Cartea a primit până acum zece distincţii literare internaţionale, printre care Premiul France Culture în 2004 şi Premiul Goethe în 2005, şi a fost publicată în peste douăzeci şi cinci de ţări.
Scriitorul ne poartă într-o călătorie prin copilaria şi adolescenţa lui petrecute pe străzile toropite de caldură din Ierusalimul anilor ’40-’50, prin istoria neaşezată a Israelului aflat la răscrucea vremurilor şi prin tumultul vieţii de familie alături de o mamă romantică şi visătoare şi de un tată logic şi sobru, antrenaţi în nesfârşite discuţii intelectuale. Prins între cele două lumi, cea dinăuntrul şi cea din afara căminului părintesc, copilul Amos simte greutatea trecutului şi a prezentului apăsându-i umerii, iar prin ochii lui de martor inocent şi curios luăm parte la naşterea unei naţiuni.
Continuare »
Fragmente din volumul lui Nicolae Manolescu – „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc„, capitolul „Cel din urmă ţăran”, pp. 250-293 (Editura Gramar, Bucureşti, 2006):
„Originalitatea primelor nuvele ale lui Marin Preda provine dintr-un anumit comportament al naratorului. El nu mai este omniscient, dar nu adoptă decât aparent o perspectivă interioară, legată de personaje. În Calul sau Colina perspectiva este aceea „din afară”. În În ceată sau O adunare liniştită, personajul care relatează e mai puţin interesant ca „reflector”, ca o psihologie ce se dezvăluie spontan, decât ca un virtuoz în materie de povestire şi nu simţirea ultragiată a lui Resteu sau supărarea candidă a lui Paţanghel formează obiectul explorării, ci modul însuşi al povestirii. Din perspectiva aleasă de narator, conştiinţa personajelor rămâne, deci, sau neimportantă sau necunoscută. O strategie a omisiunii? Datele întrebării ar trebui poate inversate: cu alte cuvinte, poate că există ceva în realitatea însăşi, socială, morală, în omul pe care proza lui Marin Preda îl zugrăveşte, care îl împiedică pe narator să ne spună mai mult decât ne spune despre ele; poate că nu naratorul ascunde unele laturi ale lumii, dar lumea însăşi i se sustrage de la un punct înainte.”
Continuare »