Poveste despre dragoste şi întuneric
Recent, la Humanitas Fiction, a apărut în colectia „Raftul Denisei” cea mai importantă carte a celebrului scriitor israelian contemporan Amos Oz: „Poveste despre dragoste şi întuneric„. Acesta îşi împleteşte istoria personală cu istoria Israelului într-o insolită şi seducătoare autobiografie.
Cartea a primit până acum zece distincţii literare internaţionale, printre care Premiul France Culture în 2004 şi Premiul Goethe în 2005, şi a fost publicată în peste douăzeci şi cinci de ţări.
Scriitorul ne poartă într-o călătorie prin copilaria şi adolescenţa lui petrecute pe străzile toropite de caldură din Ierusalimul anilor ’40-’50, prin istoria neaşezată a Israelului aflat la răscrucea vremurilor şi prin tumultul vieţii de familie alături de o mamă romantică şi visătoare şi de un tată logic şi sobru, antrenaţi în nesfârşite discuţii intelectuale. Prins între cele două lumi, cea dinăuntrul şi cea din afara căminului părintesc, copilul Amos simte greutatea trecutului şi a prezentului apăsându-i umerii, iar prin ochii lui de martor inocent şi curios luăm parte la naşterea unei naţiuni.
„The Independent” spune despre carte că este „unul dintre cele mai palpitante, mai intense şi mai emoţionante romane autobiografice scrise vreodată.”
Ecranizarea cărţii este preconizată pentru 2009 şi va fi regizată de Natalie Portman. Pentru proiectul filmului, Portman, care debutează astfel în cariera de regizor, a semnat contractul cu Participant Media, casa de producţii care a adus pe marile ecrane „Tom Wilson’s War”, „An Inconvenient Truth”, „Good Night and Good Luck”, „Syriana”. Natalie Portman a declarat despre această colaborare: „Vrem să ecranizăm poveşti care să rezoneze profund în sufletele spectatorilor.”
Amos Oz s-a născut în 1939 şi este cel mai important prozator şi eseist israelian, în prezent profesor la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. S-a născut la Ierusalim, părinţii săi fiind originari din Polonia şi Rusia. La cincisprezece ani se stabileşte în kibbutzul Hulda şi o cunoaşte pe viitoarea sa soţie. După absolvirea Facultăţii de Filozofie a Universităţii Ebraice din Ierusalim, revine în kibbutz, unde practică agricultura şi predă la liceul local până în 1986, când se mută cu familia în oraşul Arad de pe ţărmul Mării Moarte. Prima sa carte de povestiri, „Acolo unde urlă şacalii”, apare în 1965, fiind urmată de romanul „Altundeva poate” (1966). În 1967 luptă în Războiul de Şase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur. După succesul răsunător al romanului „Soţul meu, Michael” (1968), scriitorul continuă să publice romane: „Pacea perfectă” (1982), „Cutia neagră” (1987), distins cu Premiul Femina Etranger, „Să cunoşti o femeie” (1989), „Fima” (1991), „Să nu pronunţi: noapte” (1994), „Pantera din subterane” (1995), „Aceeaşi mare” (1999), „Poveste despre dragoste şi întuneric” (2002), „În inima pădurii: o poveste” (2005). Amos Oz este autorul mai multor volume de povestiri şi de eseuri literare şi politice. „Cum să lecuieşti un fanatic” (2002), faimosul său volum de eseuri, a apărut la Editura Humanitas în 2007. Romanul „Rimele vieţii şi ale morţii” (2007) va fi publicat în colecţia „Raftul Denisei”.
Printre numeroasele distincţii primite de autor se numără: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Premiul Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) şi Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008). Opera lui Amos Oz este tradusă în patruzeci de limbi.
fără voturi
Încarc...