Adevărul gol şi alte povestiri
La Humanitas Multimedia a apărut audiobook-ul „Adevărul gol şi alte povestiri„: Răzvan Vasilescu citind povestirile lui Anton Cehov, sensibile şi pline de umor, despre oameni simpli şi întâmplările lor complicate. Un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de beţie, o guvernantă mototoală care este supusă unui test cinic, un funcţionar care, împins de aburii beţiei, îi cere socoteală fostului său şef, un bătrân demn şi important nevoit să solicite ajutor pentru nepotul său neisprăvit, un funcţionar sfrijit care se ploconeşte în faţa fostului său coleg, ajuns om mare, o actriţă ingenuă care aşteaptă declaraţia unui comic sâcâit însă de lipsa unui pahar de vodcă, un contraamiral care este invitat la o nuntă doar datorită rangului său, un croitor care trăieşte din hazul amintirilor, acceptându-şi resemnat umilinţa de dragul lor, un răufăcător inocent care nu înţelege ce fatalitate l-a adus în sala de judecată – aduc parfum de secol XIX.
Vocea lui Răzvan Vasilescu şi savoarea textului cehovian nu lasă rece niciun ascultător.
Liviu Ciulei spune: „Pasiunea lui Răzvan Vasilescu pentru Cehov ne îngăduie să ne reîntâlnim cu deosebitul talent al scriitorului de a cuprinde în câteva rânduri în scurtele sale povestiri portretul unor oameni, viaţa lor, ridicolul şi uneori tragedia lor.”
Anton Cehov oferă spre delectare deznodăminte neverosimile, tulburare şi incertitudine, concluzii eronate sau detalii încântătoare de atmosferă. Sunt îndeajuns de sensibile pentru a vă înduioşa, veţi fi încântaţi de înflăcărarea cu care Cehov îşi pune personajele în situaţii complicate, veţi aprecia ironia fină a dialogurilor şi veţi râde cu poftă.
Audiobook-ul cuprinde povestirile:
1. Adevărul gol
2. Bucurie
3. Mototoala
4. Protecţie
5. Grasul şi slabul
6. Comicul
7. Nunta cu general
8. Uniforma căpitanului
9. Răufăcătorul
genial! am ras cu lacrimi ascultandu-l in masina. il recomand pentru cei cu umor.
„La Humanitas Multimedia a apărut audiobook-ul … ”
Am auzit cam acelaşi lucru (sau chiar acelaşi ?), ieri, pe „Romania Cultural” şi m-a intrigat; chiar la o emisiyne de cultură, mă gândeam eu ? Atunci am declina cam aşa: un audiobook, două audiobook-uri ? adică un book, două book-uri ? Ar fi hilar dacă n-ar fi trist. Dacă greşesc, am măcar scuza că sunt inginer…
Cuvinte ca „audiobook” şi „e-book” au fost preluate în limba română, dar „book” nu. Oricum, nu este ceva nou. Aceeaşi situaţie o întâlnim la „western”/”westernuri” (aici nu scriem liniuţa, pentru că ultima silabă se citeşte aşa cum se scrie, dar nu citim „vesternuri”). Sunt destul de multe astfel de cuvinte, preluate dintr-o limbă în alta.
Humanitas Multimedia foloseşte şi o alternativă frumoasă pentru „audiobook”, şi anume „carte vorbită”, dar n-am observat că prinde în practică.