Williard Wigan povesteşte cum copilăria sa grea ca un copil singuratic l-a făcut să descopere talentul său unic care consta în a crea artă aşa de minusculă încât nu poate fi văzută cu ochiul liber. Prezentarea sa de sculpturi văzute printr-un microscop poate fi descrisă doar ca fiind şocantă.
fără voturi
Încarc...― Strângeți rizervă, că se oprește! strigă vardistul, crăpând ușa dinspre stradă.
Și toți ai casei apucă în grabă căldări, căni și alte vase mai mărunte, cu destinații gospodărești felurite, și se reped speriați la robinet (casa are robinet ― n-ar mai avea!). Cu o mână febrilă, cel ajuns întâi dă drumul… Fsss! face robinetul. Și câteva picături, rămășiță săracă, sună jalnic în fundul unei căni. Cu o înduioșetoare simultaneitate, brațele celor din jurul robinetului se lungesc spre pământ.
Vardistul a plecat. Important și tardiv, el duce mai departe vestea fericită. Când ajunge pe la a patra casă, oamenii știu de mult că apa e oprită.
― Ce rezervă? Nu vezi că s-a închis? îl întâmpină o gospodină necăjită.
― Păi eu nu știu… eu așa am orden, răspunde omul oficial, bocănind din cizme mai departe, la altă casă. El are ordin să-i vestească pe toți cei din pontul lui că se oprește apa, și-și face strict datoria, chiar după ce apa s-a oprit de trei ceasuri.
Într-o ogradă ferită, o cișmea de modă veche țârâie o șuviță firavă de apă, de la un izvor din dealul Ciricului. Cam puțintică, nu-i vorbă, dar rece vara, potrivită iarna, și mai cu seamă sigură la orice vreme, ziua ca și noaptea. Apa marii instalații civilizate (cu care stăm în rândul orașelor moderne), printr-o ingenioasă rânduială a țevilor, e tocmai dimpotrivă: iarna ca gheața, vara călduță și-n orice anotimp cu capricii răutăcioase, ca o femeie fără amor. Pe ger îngheață, la dezgheț s-azvârle impetuos și îmbelșugat și sparge țevile (care, fiind cam șubrede, atâta așteptau); se infiltrează apoi prin pivnițe bătrâne, prin hrube vechi și tăinuite de la vremea lui Lăpușneanu-vodă, care răspund cine știe unde, sub vreo casă nouă… Și catastrofa e gata: într-o bună noapte, casa cea nouă se dărâmă cu instalație modernă cu tot, fără ca nimeni să-i fi prevăzut o prăbușire așa de prematură.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Talentele a doi dintre cei mai talentați povestitori din lume – Roald Dahl și Steven Spielberg – se combină pentru prima oară pentru a aduce pe marile ecrane iubita carte pentru copii „Marele Uriaș Prietenos” (“The BFG”), devenită o lucrare clasică a genului. Filmul are premiera în România pe 2 septembrie 2016.
Continuare »
2 voturiÎncarc...În 2016, revista trimestrială de umor Booklook sărbătoreşte 10 ani de existenţă. Numărul 40 este aproape. Graţie internetului, această publicaţie a căpătat o distribuţie neaşteptat de largă, în format PDF.
Cu acest prilej, am realizat un interviu cu domnul Mihai Batog-Bujeniţă, directorul publicaţiei. Sunt multe lucruri interesante – dar cel mai bine vă las să le descoperiţi singuri…
Continuare »
fără voturiÎncarc...Filmul de aventură „Legenda lui Tarzan” („The Legend of Tarzan”), cu Alexander Skarsgard în rolul legendarului personaj creat de Edgar Rice Burroughs, are premiera pe marile ecrane din România pe 8 iulie 2016. În film mai apar şi laureatul Premiului Oscar Samuel L. Jackson, Margot Robbie, nominalizatul la Premiul Oscar Djimon Hounsou, câştigătorul Premiului Oscar Jim Broadbent şi dublul laureat al Premiului Oscar Christoph Waltz.
Continuare »
1 voturiÎncarc...
Mamă! Ce puțin am rostit numele tău și cât de vag îmi aduc aminte de tine… O negură te învăluie și parcă din neguri e urzit și conturul tău.
În fața mărei, unde am stat, privind neîntrerupta goană a talazurilor, acolo m-am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. Din fundul orizontului aceluia ce-l hotărăște linia curbă a mărei, de acolo ai venit tu. Pe o noapte dulce cum e aceasta, un vas legănat, ce și-a scris pieritoarea dungă pe cer, te-a adus desigur. Și pe cheiul acesta singuratic, unde întârzii eu, visând uneori, au coborât pașii tăi, de bună seamă.
Ca și acum, neastâmpăratele talazuri se ridicau ca niște fantome din mare și alergau de-a lungul digului de piatră sură ca să privească portul. O semilună pală, brodată pe un steag, lucea și atunci pe înaltul unui catarg, și tu desigur, cu fața întoarsă peste umăr, ai trebuit să privești tristă pe largul întinselor valuri ce te despărțeau de țara ta…
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies