Pe 10 iulie 2009 are loc la Hollywood Multiplex – Bucureşti Mall premiera filmului „Secret de Familie” („Un secret”), o dramă franceză în regia lui Claude Miller, după romanul cu acelaşi nume al lui Philippe Grimbert (care semnează şi scenariul) şi cu Cecile De France, Patrick Bruel şi Julie Depardieu în distribuţie.
Explorarea unui apăsător secret de familie şi povestea unei pasiuni ni se fac cunoscute prin voiajul interior al lui François, un băiat solitar care îşi inventează un frate şi îşi imaginează trecutul părinţilor săi. În ziua în care împlineşte cincisprezece ani, o prietenă de familie îi dezvăluie tânărului François un adevăr bulversant, dar care îi îngăduie acestuia, în sfârşit, să se reconstruiască.
Fragmente din volumul “Arta prozatorilor români” de Tudor Vianu (Editura Albatros, Bucureşti, 1977), despre Alexandru Odobescu (23 ianuarie 1834 – 10 noiembrie 1895):
„Proza lui Al. Odobescu a trecut multă vreme drept punctul culminant al artei româneşti de a scrie. Şcoala secundară şi chiar generalizările criticii literare au menţinut părerea că Odobescu este stilistul prin excelenţă al literaturii noastre. Şi, fără îndoială, Al Odobescu este un stilist distins, cu certe daruri ale imaginaţiei şi cu un incontestabil simţ muzical, un scriitor erudit, căruia îi stăteau la îndemână multe modele, mai cu seamă din sfera clasicismului, şi un povestitor căruia, în momentele cele mai bune, nu-i lipseau umorul şi sfătoşenia.”
Walt Disney Pictures şi Pixar Animation Studios îi poartă pe cinefili deasupra tuturor, într-una dintre cele mai amuzante aventuri ale tuturor timpurilor, în cea mai recentă comedie fantastică, “Deasupra tuturor” (“Up”), semnată de regizorul Pete Docter (“Monsters, Inc.”). Prezentată în Disney Digital 3D, filmul urmăreşte povestea extraordinară a lui Carl Fredricksen, un vânzător de baloane în vârstă de 78 de ani, care ajunge în sfârşit să îşi îndeplinească visul de-o viaţă şi pleacă într-o aventură minunată, legând mii de baloane de casa lui şi zburând astfel până în sălbăticia Americii de Sud. El descoperă însă prea târziu că în această aventură s-a furişat şi cel mai cumplit coşmar al său: un Explorator Junior excesiv de optimist, în vârstă de 8 ani, pe nume Russell. Călătoria celor doi într-o lume pierdută, în care întâlnesc personaje bizare, exotice şi surprinzătoare, este plină de aventuri hilare, emoţie şi o imaginaţie debordantă.
A apărut romanul „Coada” de Dragoş Voicu, câştigător la secţiunea „Proză” în cadrul Concursului de Debut pe anul 2008, organizat de Editura Cartea Românească.
Este un roman despre viaţa la coadă, absurdă precum comunismul însuşi, dar în care oamenii îşi văd de ale lor, conform unei logici pe care noua generaţie actuală nu o poate înţelege în totalitate. Este o coadă la tacâmuri de pui, o coadă fabuloasă, care înfăşoară oraşul de mai multe ori şi va dura 12 luni, timp în care Ionuţ, un vajnic pionier, îi va cunoaşte pe cei care îi vor fi vecini întregul an, câteva personaje pitoreşti care discută despre copii, matematică, ţuică fiartă, fericire, cârnaţi, dragoste, bomboane de pom, moarte, murături, examene de admitere. O coadă care sfidează orele, zilele, săptămânile, anotimpurile şi totuşi… aici oamenii îşi povestesc viaţa, îşi sărbătoresc zilele de naştere, se îndrăgostesc, se căsătoresc şi, pur şi simplu, mor. „Coada” este un roman care te face să izbucneşti în râs sau în plâns şi te lasă năucit pe muchia dintre cele două stări.
“Nu ştiu cum vor fi alţii, cât despre mine, ştiu atâta că pierd măsura timpului de îndată ce rămân pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatic, când adică, biruit de dragostea neînfrânată a singurătăţii, îmi şterg urma dintre oameni şi mă mistui sub îmboldirile ei, în necunoscutul larg al naturii, ca o frunză mânată de nestatornicia vânturilor”
(Calistrat Hogaş)
Pe drumurile şerpuitoare ale munţilor Neamţului, un cal fragil, având “mai mult infăţişarea unui lucru de artă”, purta cu ani în urmă, în fiecare vară, un bărbat în puterea vârstei. Neobositul călator era mândru de Pisicuţa lui (asa îi spunea el calului cu graţii feline), fiindcă mergea la “gebea”, adică fară să salte, lin.
Călătorul cu pălarie cât un sombrero, cu pulpanele pelerinei răsfrânte înapoi, cu silueta sa de bărbat în floarea vârstei, mers grav şi port măiestos, o faţă cât se poate de inteligentă, cu o privire şireată a ochilor ascunşi sub sprincenele stufoase… vorbind cu discernământ ales despre poeziile lui Eminescu în comparaţie cu cele ale lui Alecsandri, despre noul curent simbolist, despre falsitatea teoriilor spiritiste ale lui Haşdeu… ei bine, acest călător care urca fără grabă, iscoditor parcă, era interesat de natură cu sublimul şi grandiosul ei. Era, aşadar, o specie de drumeţ rar pe atunci. “Amantul nestrămutat al naturii” se numea Calistrat Hogaş.
Veşti bune pentru fanii benzilor desenate Marvel: a apărut pe DVD filmul „Incredibilul Hulk”, cea mai recentă peliculă dedicată celebrului monstru, întruchipat de această dată de Edward Norton.
Încarc...