În seara zilei de 3 decembrie 2010, postul P1 al Radiodifuziunii Suedeze va difuza în premieră drama „Maldoror” – biografia sentimentală a unui criminal în serie, scrisă de Ilinca Stihi. Piesa radiofonică, o adaptare după „Chants de Maldoror” de contele de Lautréamont, prezintă un periplu în mintea unui tânăr criminal alienat, care ucide fără motiv şi este hăituit de vocile victimelor sale. Ilinca Stihi reuneşte aici eroul de secol XIX din versiunea originală cu un tânăr alter ego contemporan. „Maldoror” a fost produsă în colaborare cu Institutul Cultural Român de la Stockholm şi cu Radiodifuziunea Română. Traducerea în limba suedeză a fost realizată de Dan Shafran, directorul ICR Stockholm.
Piesa a câştigat în luna mai premiul al II-lea la Prix Marulic Radio Festival, desfăşurat în Croaţia, iar de curând a primit premiul pentru cel mai bun spectacol la secţiunea piese radiofonice pentru adolescenţi a Festivalului Internaţional Prix Ex Aequo de la Bratislava.
Primăria Municipiului Reghin şi Casa Municipală de Cultură „Eugen Nicoară” îi invită pe doritori, conform tradiţiei deja întipărite între activităţile cultural-educative şi de creaţie, la Concursul Naţional de Creaţie a Epigramei „Cobra”, Ediţia a XV-a, ce va avea loc pe 19 noiembrie 2010 la Reghin.
Temele impuse ale acestei ediţii sunt:
– Uite leafa, nu e leafa!
– Toamna se numără… grevele
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978; articolul despre Guillaume Apollinaire (26 august 1880 – 9 noiembrie 1918), pe numele său adevărat Wilhelm Apollinaris de Kostrowitzky, este semnat de Al. Dimitriu-Păuşeşti:
Când André Breton vorbea despre Apollinaire ca despre „ultimul poet”, înţelegea, desigur, că el continuă să considere poezia operă de artă. Mişcarea suprarealistă condamna opera de artă ca pe un artificiu, iar acel suprarealist care avea cutezanţa să se proclame poet era exclus din mişcare, aşa cum a fost cazul poetului Robert Desnos. De fapt, André Breton se înşela parţial. Apollinaire cultivase şi „vechiul joc al versurilor”, cum însuşi se exprima, dar demonul modernismului îl ispitise mereu, solicitat fiind de cele mai diverse aventuri poetice, cu gândul că va ajunge la acel „nou realism”, mai real decât realul, pe care l-a intitulat „suprarealism” înainte ca mişcarea propriu-zisă să fi luat fiinţă. Personalitate complexă şi derutantă, el a dat mult de furcă criticii literare, care l-a blamat sau l-a elogiat, izbutind mai rar o caracterizare globală.
Nicolae Mătcaş, lingvist, publicist, poet, luptător înflăcărat pentru limbă şi alfabet, patriot adevărat, a împlinit pe 27 aprilie frumoasa vârstă de 70 de ani. Cu această ocazie, din toată inima, îi dorim septuagenarului multă sănătate, noroc, fericire, soare în suflet şi realizarea celor planificate. La mulţi ani! La mai mult şi la mai mare, multstimate maestre!
Pe la mijlocul lunii ianuarie, lângă Universitatea de Stat, m-am întâlnit întâmplător cu prof. Timotei Melnic, care mi-a spus că Nicolae Mătcaş în prier rotunjeşte o dată frumoasă şi colegii se pregătesc să-l felicite cu această ocazie.
– Şi dumneata ai lucrat împreună cu Mătcaş. Te alături de noi?
– Desigur, i-am răspuns, este un om deosebit şi neapărat o să vin cu o felicitare.
Şi iată ocazia. Pe 1 martie, dimineaţa, m-a telefonat prof. univ. dr. Dionis C. Lica, pe acele vremuri prorector al institutului „Ion Creangă”, şi m-a rugat să scriu câteva rânduri despre prof. Nicolae Mătcaş, pe care vrea să le includă într-o carte dedicată jubiliarului.
De vineri, 30 aprilie 2010, poate fi vizionat, în cinematografele Hollywood Multiplex – Bucureşti Mall, Cinema City – AFI Palace Cotroceni şi Odeon Cineplex – Polus Mall Cluj, filmul „Scrisoare de adio” („The Last Word”). Drama romantică cu scenariul şi regia semnate de Geoffrey Halley, îi are în rolurile principale pe Wes Bentley, Winona Ryder şi Ray Romano.
Încarc...
5 voturi