Scrierile lui Cincinat Pavelescu aduc dovada că şi pe vremea sa, unii dintre oamenii de cultură trebuiau să apeleze la sprijinul bănesc al semenilor lor pentru a-şi putea publica operele. Se pare însă că nu le era cunoscută denumirea de sponsorizare, anglicism apărut la noi după al doilea război mondial şi pe care n-o întâlnim în Dicţionarul explicativ al limbii române din 1975, în Micul dicţionar enciclopedic din 1978, nici în Dictionaire actuel de la langue française, apărut în mai 1995, Flamarion, ci dedus din Dicţionarul de neologisme, ediţia III, publicat în Editura Academiei, Bucureşti, 1978 de către Florin Marcu şi Constant Maneca, pagina 1014, în care este amintit doar termenul de «Sponsor s.m. (anglicism) persoană care răspunde de turişti; protector, garant.»

Abia în anul 1911, la aproape 40 de ani de viaţă şi la peste 3 ani de când era primul preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, magistratul Cincinat Pavelescu publică, în sfârşit, primul şi unicul său volum de poezii, la îndemnul prietenilor şi pe cheltuiala unui binefăcător, volum care a fost foarte bine primit.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
Comenteaza! »

În anul 2005 am redactat, pentru uzul colegilor epigramişti, primul „Anuar al epigramiştilor români”, iar în anul 2007 un al doilea asemenea instrument important pentru uşurarea comunicării între cei ce scriu sau servesc în alt mod epigrama, locuind în ţara noastră sau oriunde pe Terra, precum Republica Moldova, Serbia, Statele Unite ale Americii, Germania ş.a.

Cel din urmă dintre anuarele menţionate a fost distins cu un premiu special la Festivalul „Eterne Epigramă” de la Cluj-Napoca, pentru înlesnirea comunicării între epigramişti, cenacluri şi mijloacele mass media interesate a publica epigrame.

Anul acesta – constatându-se că multe dintre datele privind epigramiştii s-au modificat şi că numărul lor s-a mărit – s-a purces la elaborarea unui „Anuar al epigramiştilor români – 2010” de către domnul ing. Nelu Vasile, precum şi a unui „Tabel cu adresele epigramiştilor de limbă română” de domnul ing. Laurenţiu Ghiţă, care vor apărea, credem, în primul trimestru al acestui an.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame
4 comentarii »

Stimaţi prieteni, vă anunţ că, în luna mai 2010, la Alba Iulia, va avea loc, cu aportul dumneavoastră, cea mai mare întâlnire a epigramiştilor din România. Va fi, dacă vreţi, un fel de Congres al Uniunii Epigrmiştilor din România sau, aşa cum a spus cineva, „Cenaclul Cenaclurilor de Epigramă”, sub denumirea Festivalul Internaţional de Umor şi Epigramă „Alb–Umor 2010”, ediţia I-a. Organizatori sunt Consiliul Judeţean Alba şi Uniunea Epigramiştilor din România. Perioada de desfăşurare este 28-30 mai 2010.

Deocamdată, aşa cum am anunţat în noiembrie 2009, la Cluj Napoca, vă pot spune că fiecare cenaclu de epigramă va trebui să fie reprezentat de două persoane. Rugămintea este să vă anunţaţi participarea, nominal, până în data de 12 mai 2010, sau, dacă se poate, şi mai devreme. Acest lucru este necesar, deoarece, dacă dintre cei desemnaţi de cenacluri să participe la această întâlnire, va fi un premiat, în locul lui va trebui să fie nominalizat şi să paticipe un alt membru al cenaclului dumneavoastră.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Dorel Lazăr in Concursuri, Epigrame, Umor, Ştiri
5 comentarii »

Vara anului 1946.

Eram în vacanţă la Chizătău, un sat bănăţean în care Gheorghe Vidraşcu, soţul surorii mamei mele, deci unchiul meu, era perceptor – denumire ce purta în vremea aceia funcţionarul care încasa impozitele datorate statului. Aveam 13 ani, domiciliul la Târgu Mureş şi fusesem trimis la ţară ca să-mi scutesc părinţii de niscaiva cheltuieli. Cei drept, se mai întâmpla să aduc şi ceva «venituri», adică vreo câteva kilograme de grâu, culegând, împreună cu bunica mea, spice rămase pe miriştea secerată cu câteva zile mai înainte. Spic cu spic, adunam, într-o lună din vacanţă, boabe care acopereau nevoile domestice pe-o vară întregă. Munceam cu seriozitatea impusă de sărăcia în care era România aflată în mijlocul celor trei ani de secetă ce au urmat terminării războiului mondial, irosirii resurselor sale în folosul luptelor duse alături de germani şi apoi de sovietici, despăgubirilor plătite «eliberatorilor», inflaţiei, pensiilor plătite numeroaselor văduve de război şi alte multe cele. Apoi, trebuie să amintim că pe ogoare erau mult mai puţini secerători dat fiind că mulţi dintre ei fuseseră « seceraţi » de gloanţe, obuze, molime şi prizonierat în luptele duse spre răsărit şi apoi spre apus. Munca pe câmp o făceau femeile, bătrânii şi copiii fără a avea tractoare şi batoze, folosind doar secere cu care tăiau, smoc cu smoc firele de grâu.

Uneori mergeam la pescuit în râurile Timiş sau Bega, aflate prin apropiere, unde mai scoteam din ape câţiva peştişori care, prăjiţi constituiau un adevărat ospăţ. Foloseam cârlige făcute îndoind ace cu gămălie care, nu ştiu nici acum pentru ce, erau mai eficace decât cârligele cumpărate de la prăvălie. Oare să se fi învăţat peştii să le evite pe acestea din urmă? Posibil, de ce nu? Trebuie să recunoaştem că nu aveam scule precum cele de-acum, dar… aveam peşti în apele celor două râuri.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Memorii, Umor
11 comentarii »

Consiliul Local, Primăria Oraşului Viseu de Sus – Maramureş, Biblioteca Orăşenească, Casa de Cultură Vişeu de Sus, împreună cu Cenaclul de Satiră şi Umor „Pupăza” al instituţiei organizează, în perioada 24-25 aprilie 2010, a VIII-a ediţie a Festivalului Naţional de Umor „Zâmbete în Prier”.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Concursuri, Epigrame, Poezii, Umor, Ştiri
4 comentarii »

Documentele studiate nu ne permit a reţine faptul că Cincinat ar fi fost înregimentat politic în partidele existente. Rezultă însă că a făcut politică în slujba ţării sale, a reîntregirii ei şi a culturii acesteia, în perioada 1917-1924, deci în timpul şi imediat după primul război mondial când – ocolind prin nordul continentului – ajunge la Paris, leagă importante prietenii, deschide un salon literar în care se întruneau personalităţi artistice franceze şi române, militează pentru recunoaşterea Unirii Transilvaniei, editează – ca director – „Le courrier franco-roumaine, poilitique, economique et litteraire” fără a fi sprijinit de oficialităţile noastre diplomatice.

Reîntors în România Mare, are dificultăţi în a-şi reocupa funcţia de magistrat, ce avusese până la război. Chiar după reuşita reîncadrării este mutat din instanţă în instanţă nereuşind a se stabili la Bucureşti pentru a fi în centrul vieţii culturale a României, acolo unde era dorit şi dorea din toată inima.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
Comenteaza! »