Editura Humanitas organizează la Librăria Humanitas de la Cişmigiu marţi, 5 iulie 2016, de la ora 19:00, o dezbatere despre Jurnalul lui Vasile Th. Cancicov, cea mai preţioasă şi consistenţă mărturie din Bucureştiul sub ocupaţie. Vorbesc istoricii Georgeta Filitti, Sergiu Iosipescu şi Daniel Cain, editorul celor două volume ale jurnalului. Moderatorul întâlnirii este istoricul Alina Pavelescu, director adjunct al Arhivelor Naţionale ale României.
Kiran Bir Sethi ne împărtăşeşte cum şcoala sa inovatoare din Riverside India îi învaţă pe copii cea mai importantă lecţie a vieţii: „Eu pot”. Priviţi cum elevii ei iau problemele locale în propriile mâini, conduc şi alţi tineri, îşi educă chiar şi părinţii.
Mamă! Ce puțin am rostit numele tău și cât de vag îmi aduc aminte de tine… O negură te învăluie și parcă din neguri e urzit și conturul tău.
În fața mărei, unde am stat, privind neîntrerupta goană a talazurilor, acolo m-am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. Din fundul orizontului aceluia ce-l hotărăște linia curbă a mărei, de acolo ai venit tu. Pe o noapte dulce cum e aceasta, un vas legănat, ce și-a scris pieritoarea dungă pe cer, te-a adus desigur. Și pe cheiul acesta singuratic, unde întârzii eu, visând uneori, au coborât pașii tăi, de bună seamă.
Ca și acum, neastâmpăratele talazuri se ridicau ca niște fantome din mare și alergau de-a lungul digului de piatră sură ca să privească portul. O semilună pală, brodată pe un steag, lucea și atunci pe înaltul unui catarg, și tu desigur, cu fața întoarsă peste umăr, ai trebuit să privești tristă pe largul întinselor valuri ce te despărțeau de țara ta…
Robert Gupta, violonist la Orchestra Filarmonică din Los Angeles, vorbește despre o lecție pe care i-a predat-o unui muzician schizofrenic genial — și ce a învățat. Chemat înapoi pe scenă, Gupta interpretează transcrierea proprie a preludiului din Concertul nr. 1 pentru violoncel, de Bach.