Despre bilanţuri
În ajunul fiecărui An Nou fac bilanţuri. Nu din acelea scrise, cu ce mi-am propus la începutul anului şi ce-am realizat până la sfârşitul lui. Oricâte avantaje materiale şi psihologice mi-ar aduce şi de oricâte frustrări m-ar scuti, nu-mi plac planificările. Nici în linii mari, nici în linii mici. Doresc să trăiesc confortabil şi în siguranţă şi fac tot ce-mi stă în putinţă să dobândesc aceste sentimente, dar nu construind în afara mea un cadru de viaţă care să mi le asigure, ci înlăuntrul meu, acolo unde simt că lucrurile depind numai de mine.
Cred cu tărie că Dumnezeu a sădit în inima fiecărui om sâmburele unei puteri egale cu a Sa, pe care însă nu-l poate ajuta să rodească fără voia noastră. E locul unde nimeni nu poate alege să facă lumină sau întuneric în afară de noi, locul unde avem puterea să transformăm fulgerul săgeţilor în ninsori de Crăciun şi otrava vorbelor în nectar. În acest loc, înseşi sentimentele şi gândurile sunt oaspeţi la masa noastră, şi ne sunt prieteni sau duşmani, după cum îi invităm…
Continuare »