Într-adevăr, cartea Ceciliei Ştefănescu, „Legături bolnăvicioase„, m-a sedus cu „parfumurile si duhorile ei”, mai bine zis, m-a sedus cinismul amestecat cu tristeţe… Romanul nu este deloc o imersiune strategică conştientă în bălţile infecte ale refulărilor noastre cele de toate zilele, căci de multe ori am simţit o presiune în palma scriitoarei, cam ca aceea pe care o exercită o răţuscă de plastic scufundată în cada de baie. Izbucnirile la suprafaţă sunt inerente tocmai datorită acelei „rezerve de aer” care, cred eu, salvează povestirea de la monocordie.
Cel mai mult mi-au plăcut, ca metodă stilistică, acele giro-stroboscopii ale realităţii, acele „razii în casa de nebuni”, care încetinesc mişcarea şi o dezarticulează în acelaşi timp, dând o viziune halucinantă asupra ei. Mi-au amintit de flash-urile din filmul „Aleargă, Lola, aleargă”, în care viitorul unui om, destinul său, putea fi redus la un fotomontaj de instantanee fotografice.
Înainte de a începe, o să recunosc cinstit faptul că m-a intrigat mereu titlul acestei cărţi de Octavian Paler. Are nevoie de apărare Galilei? În faţa cui? Răspunsul e simplu. Da, toţi eroii au nevoie de apărare. În faţa noastră, a muritorilor de rând. Pentru că, date fiind calităţile lor extraordinare, ar fi trebuit să facă mai multe decât noi. Şi au făcut, în mod cert. Însă nu de-ajuns. Pentru că ceea ce pretindem, de fapt, de la ei, e să se aşeze deasupra greşelii, lucru pe care nimeni dintre noi, ceilalţi, nu-l poate face.
Textul este construit ca un dialog ale cărui premise sunt aşezate încă de la început. Ce s-a întâmplat cu adevărat? Era dreptul lui să facă ce doreşte cu propriile credinţe? Cum îl judecă oamenii? Are cineva dreptul s-o facă? A schimbat abjurarea lui Galilei zborul Terrei printre aştri?… Era doar o formalitate, până la urmă, dincolo de care nu se schimbă datul ştiinţific. Atunci… de ce-i cerem să n-o fi făcut?
Teatrul Fără Frontiere organizează în intervalul 21 – 25 iulie 2008 o serie de ateliere de teatru pentru copii, bazate pe joc şi improvizaţie, atât în limba română, cât şi în limba spaniolă.
Cursurile sunt susţinute de Laura Moise, director şi profesor la Act & Play Escuela de Teatro, Valencia. Workshopurile se desfăşoară în colaborare cu Muzeul Ţăranului Român şi Fundaţia Calea Victoriei, activităţile fiind susţinute şi în aer liber.
Mi-e dor să simt cum ferestrele sufletului sunt deschise către fiecare parte din lumea celor ce-mi construiesc inima, iar perdelele încă mai păstrează umbra vântului care se juca prin pletele încolăcite după degete imaginare în cârlionţii copilăriei din mine, care nu a plecat nicio secundă de pe colina sufletului.
Mi-e dor să strig că fericirea e-a mea dintr-o veşnică clipă uitată într-o scorbură când pădurile încă mai miroseau a verde şi tu mă cadoriseai cu frunze pe care scria cu nervuri de sânge că viaţa curge în noi din venetice plăsmuiri de stele.
Mi-e dor de drumurile din mine, care toate duc către ţărmul mării, lângă un far abandonat de tăcerea ruinelor atât de grăitoare, cu fiecare cărămidă uitată din vechime, ce se profilează cu umbra crescută din soare către margini de ţărm scăldat de ape.