În exact o lună, s-au mai strâns o mie de citate (sărbătorile au încetinit ritmul de adăugare). Oricum, lucrurile evoluază frumos şi ne bucurăm să vedem că facilităţile recent adăugate sunt folosite. Sunt deja peste 500 de comentarii şi, mai ales, peste 2000 de voturi. Topurile bazate pe voturi încep să prindă formă şi sunt chiar interesante, cu ceva surprize (de exemplu, ştiaţi că Emil Cioran avea umor?! pare contrariant, dar aşa este). Probabil vor trezi destul de mult interes atunci când vor deveni publice. Până atunci, nu ezitaţi să votaţi. Este ca la sondajele de opinie: cu cât sunt mai multe păreri exprimate, cu atât rezultatele sunt mai exacte.
In piatră săpat-ai drum cu oaste de ape obosite, mângâind zări cu ochi de milenii şi secole trecute. Prin val şi văi rătăcitor şi-n zbatere de lăcaş de maluri tu spui:
– Iată-mă! Pentru tine aici sunt şi pentru toţi cei ce vor veni. Sunt pentru a şopti maiestuos călătorului cele văzute la ceas de noapte, prin unduiri de ape rătăcite, prin clipe de tăcere în lumini de lună pe ape coborâte, lumi uitate în trecere prin timpuri, prin glasuri nevăzute în depărtări de ape. Iţi spun că duc încet în timpuri vechi imagini neuitate. Tu, călătorule prin timp, ia aminte!
Chiar dacă bărci prin suliţi de undiţi şi oşti pogorâte prin piraţi astăzi vor ca adâncimi de sclipiri în unde de solzi să jefuiască, să rupă catargul depărtărilor, să ostoiasacă ce alţii au făcut prin neuitate veacuri, îţi spun că truda-i zadarnică.
Chiar am discutat cu editorul meu britanic posibilitatea unei ediţii ilustrate a romanului, căci 90% din ilustraţiile care apar în carte există cu adevărat în arhive. Ei bine, în fiecare zi mă întorceam acasă şi îmi spuneam că voi începe să scriu romanul în ziua următoare, dar a doua zi mă apucam din nou de documentare. Astfel, am amânat începerea romanului cu aproape un an.
Dar documentarea scriitorului nu este riguroasă, nu e o investigare doctorală, nu seamănă cu cea a omului de ştiinţă. În timp ce un cercetător studiază materialul documentar de la distanţă şi îl descrie la rece, eu încerc să mă identific cu el, încerc să reduc din distanţă şi să devin acel material.
Sub genericul „Scenes de vie, Scenes de theatre de Roumanie… mais en francais” („Scene de viaţă, scene de teatru din România… dar în franceză”), în organizarea Institutului Cultural Român, Centrul Wallonie-Bruxelles din Paris va găzdui două reprezentaţii de teatru, avându-i ca protagonişti pe Oana Pellea şi Sandu Mihai Gruia. Vineri, 9 mai 2008, va avea loc spectacolul cu piesa „Je m’en vais…” de Marc Dore, iar sâmbătă, 10 mai 2008, publicul parizian va putea vedea piesa „Du pain plein les poches” de Matei Visniec. Prezentarea celor două spectacole româneşti în limba franceză, la Paris, în cadrul aceluiaşi proiect, constituie o premieră.
A patra piesă pe care o prezentăm din integrala creaţiei dramaturgice a lui Valeriu Butulescu este „Veşnicie provizorie”, o dramă în două acte, cunoscută mai ales ca „Hoţul cinstit”, titlul sub care s-a jucat.
Scenariul a fost categorisit în multe feluri, de la tragedie la comedie. Este stilul specific lui Valeriu Butulescu de a trata cu umor subiecte serioase şi profunde. Realismul cotidian este împins în absurd, jocurile de cuvinte şi idei sunt în lumea lor, multe replici sunt memorabile.
Piesa a avut premiera absolută pe 8 aprilie 1993, la Teatrul Dramatic „I.D. Sîrbu” din Petroşani, regizat de Rodica Băiţan. Această premieră reprezintă şi debutul ca dramaturg al lui Valeriu Butulescu.
Învârt cu privirea globul pământesc stăpânit de ape. Stiloul odihneşte mohorȃt lȃngă ultima filă scrisă din jurnalul celor douăsprezece capitole ale zilei trecute. Nu aş şti că alte douăsprezece ore au mai trecut dacă ticăitul ceasului de perete nu ar trage scripetele timpului ca să ducă secundele către nefiinţă.
Un trandafir uscat a adormit în parfumul sângeriu încă emanat dureros şi în moarte de petale roşii şi uscate, amintiri neputicioase, semne ale secundelor plecate. Câteva scoici, rătăcite printre ghemotoace albe de hârtie, îşi amintesc de casa mării lor, urechea reda tainic zgomotele de pe creasta unui val de undeva de departe.