1984 – an greu din decada prăbuşirii economice, morale şi sociale a ţării noastre. An al decadei de groază din sistemul comunist. Decada de foame, frig, decădere morală şi întipărirea în mentalul unora, că furtul, mita şi şpaga, respectiv îndoirea coloanei vertebrale cu capul atingând podeaua, reprezentau valori fundamentale ale vieţii lor. Devenise mândrie pentru ei, etalarea acestui mod.
Instituţiile statului totalitar, subordonate partidului unic, contribuiau din plin la acest proces de degradare. Una din aceste instituţii vitale pentru o naţiune a fost şi este Justiţia, respectiv sistemul juridic cu componentele sale adiacente. Repercursiunile a ceea ce s-a întâmplat în acei ani se regăsesc mult amplificate şi de altă natură astăzi.
Criticii denunţă „pornoşagurile la vrac”, considerând că, după ’70, adevăratele romane de dragoste au fost scrise de Marin Preda, Gellu Naum şi Mircea Cărtărescu.
În prezent, în romanul modern, se pune un accent nu pe o poveste de dragoste, ci pe una de sex, afirmă criticul Nicolae Manolescu. Scriitorul Mircea Cărtărescu spune că romane de dragoste siropoase, kitsch, de consum au existat dintru-nceput şi se scriu şi azi, în varianta lor „hard”, „erotizată din plin”, iar Mircea Mihaieş vorbeşte chiar de „pornoşagurile la vrac” ale generaţiei ultime de prozatori.
Aceste genuri poetice nu sunt foarte des întâlnite, cel puţin în România, dar ar fi păcat să nu îşi găsească locul pe Citatepedia, ţinând cont că nu se încadrează foarte bine în structura actuală pentru poezii, datorită lipsei titlului şi specificului lor. De aceea, am creat secţiunile Haiku şi Catrene. Sunt două secţiuni mici, care probabil nu vor creşte foarte mult, dar care sperăm să fie binevenite. Ambele pot fi apelate oricând din cadrul secţiunii Poezii.
Acum câţiva ani, în timpul unor cursuri universitare pe care le urmam, s-a desfăşurat, pe parcursul câtorva seminarii, o foarte interesantă discuţie despre ceea ce s-a numit „Cazul Eminescu”. Era vorba despre numărul 265 al revistei „Dilema” (27 februarie – 5 martie 1998), în care se publicaseră câteva articole despre marele scriitor, ce stârniseră o teribilă agitaţie în lumea literară românească. Ideile pe care le susţineau autorii articolelor erau într-o extremă neconcordanţă cu ceea ce învăţasem „la şcoală” despre poetul-nepereche şi trebuie să recunosc faptul că am reacţionat, la o primă lectură, destul de rezervat. Ulterior, recitind şi discutând atent argumentele, am reusit să înţeleg motivele pentru care, oameni de litere mai mult sau mai puţin cunoscuţi au ales să-şi lege numele de un astfel de act „defăimător”. O să încep prin a prezenta câteva concluzii (paradoxal aşezate la început, dar îmi par necesare), cel puţin aşa cum am reuşit eu să mi le lămuresc atunci; urmează apoi pasaje din „infamul docoment”, pe care le-am găsit grăitoare pentru subiectul în cauză.
Anul 2008 a început foarte frumos pentru Citatepedia. Numărul de vizitatori tot creşte, astfel încât site-ul a urcat pe locul 7 în topul site-urilor culturale româneşti. În consecinţă, şi cerinţele cresc, aşa că a trebuit să facem mutarea către un server dedicat. Este costisitor, dar merită.
Se deschid noi posibilităţi, care vor permite dezvoltarea site-ului. Mai multe noutăţi sunt deja în lucru, dar dacă vă doriţi ceva anume, nu ezitaţi să ne spuneţi prin formularul de contact. Toate sugestiile şi observaţiile sunt binevenite.
De asemenea, dorim să extindem legăturile cu edituri, instituţii culturale, asociaţii şi fundaţii cu preocupări în domeniu. Sperăm ca în perioada următoare să stabilim cât mai multe colaborări.