Arhiva pentru octombrie, 2007

 12 octombrie 2007

Premiul Nobel pentru Literatură 2007: Doris Lessing

Scriitoarea britanică este a unsprezecea femeie care a fost onorată cu prestigiosul premiu. Având 87 de ani, aceasta a devenit cea mai vârstnică deţinătoare a celei mai înalte distincţii pentru literatură, depăşindu-l pe Theodor Mommsen, care a primit premiul la 85 de ani, în 1902.

După cum precizează comunicatul Academiei Suedeze, Doris Lessing a fost aleasă pentru că este „povestitoarea epică a experienţei feminine, care, cu scepticism, ardoare şi forţă vizionară analizează o civilizaţie divizată”.

Continuare »

fără voturi
 

Cărtărescu, Buzzati, Auster, în benzi desenate

În plin moment de criză, când o mare parte a criticilor anunţau în eseuri şi studii moartea romanului, a apărut un hibrid care combina trăsăturile acestei specii cu benzile desenate (BD). Nou-născutul roman grafic s-a bucurat de o popularitate din ce în ce mai mare atât în rândurile desenatorilor, dar si ale scriitorilor – John Updike, de exemplu, fiind unul dintre cei care au încurajat acest remix de genuri şi de tehnici.

Cum în România cultura benzilor desenate se află de multă vreme în stadiu incipient, despre romane grafice nici nu poate fi vorba. Cu toate acestea, Asociaţia Jumătatea Plină a găsit în Festivalul Anim’est ocazia pentru a aduce la vânzare 150 de astfel de romane, precum şi albume desenate şi fanzine, fie pentru BD-iştii cu vechime, fie pentru a deschide gustul oricărui amator de literatură şi de grafică. Toate aceste titluri sunt publicate de două dintre cele mai mari case editoriale specializate în ceea ce înseamnă noua generaţie de benzi desenate, Actes Sud BD şi L’Association, majoritatea fiind, prin urmare, disponibile în limba franceză.

Articolul integral din Cotidianul…

fără voturi
 

Hoţul din bibliotecă

John spune politicos:
– Sir, avem un hoţ în bibliotecă…
– Şi ce citeşte, John?

1 voturi
 11 octombrie 2007

Murakami disecă sado-masochismul

Murakami disecă sado-masochismul„Ecstasy„, romanul lui Ryu Murakami recent apărut la Editura Polirom, deschide trilogia „Monologurilor despre plăcere, laşitate şi moarte”, nerecomandată celor slabi de înger.

Cartea lui Murakami începe printr-o întrebare: „Ştii de ce şi-a tăiat Van Gogh urechea?”. Această ghicitoare, care-şi va căuta pe tot parcursul romanului un răspuns, este asemenea unui buton play care, odată apăsat, declanşează întreaga intrigă. Urmat de „Melancolia” şi „Thanatos”, „Ecstasy” reia tema sadomasochismului din filmul „Tokyo Decadence” din 1993, al cărui regizor şi scenarist a fost.

Tot în prima pagina a cărţii se întâlnesc două dintre cele patru personaje principale ale cărţii: Miyashita, angajat al unei firme de producţie video, şi un vagabond misterios, care se va dovedi un „master of puppets” al jocului în care intră Miyashita. Dacă acţiunea cărţii începe într-un cartier periferic din New York, unde o echipă japoneză filmează un videoclip „de partea cealaltă a vieţii, cot la cot cu vagabonzii”, acesta nu este decât primul punct al reţelei New York – Tokyo – Paris în cadrul căreia se va construi povestea. Iar dacă startul poveştii îl dă îintrebarea, cel de-al doilea nod narativ important este un telefon. Miyashita, primind un număr de telefon din partea vagabondului, la care, dacă va suna şi va povesti de întâlnirea lor, va primi nişte bani, va forma numărul şi astfel va intra în legătură cu cel de-al treilea personaj-cheie: Keiko Kataoka.

Articolul integral din Cotidianul…

fără voturi
 

Felii de timp – Ei au pus margini în trecut, şi în viitor?

Întodeauna, la orice popor, au existat margini. Margini de ţară, margini de cătun, margini de sat, margini de oraş. Marginea reprezintă o finalitate la ceva şi începutul la altceva. La cetăţile antice şi medievale, reprezenta tot ce era în afara zidurilor, adică marginea dintre civilizaţie şi gunoiul, resturile şi oamenii cei mai declasaţi fizic sau moral. Dincolo de ziduri erau iadul, focurile, mirosul urât, hoţii, criminalii, pedepsiţii, tot ce era mai rău din specia umană.

La noi s-au pierdut marginile, s-au pierdut limitele, s-a pierdut bunul simţ, s-a înlăturat civilizaţia şi unii ne-au dus direct în barbarie.

Continuare »

fără voturi
 

François Mauriac sau opera raţională a misterului vieţii

Francois MauriacFragmente din volumul „Scriitori francezi”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 – autorul articolului este Irina Mavrodin:

„‘Conflictul între aceste două exigenţe: pe de o parte, să scriu o operă logică şi raţională, pe de alta, să las personajelor mele nedeterminarea şi misterul vieţii – îmi pare a fi singurul pe care, cu adevărat, trebuie să-l rezolv.’

Astfel îşi precizează Mauriac intenţiile, într-un eseu despre roman, situându-se între tradiţia balzaciană, contestată doar parţial, şi noile tendinţe ale romanului – recunoscute de el mai ales în opera lui Dostoievski şi Proust. Romanul lui Mauriac este însăşi consacrarea acestui compromis, rezolvarea lui originală.

E balzacian mai ales prin teme, deşi le dă acestora o semnificaţie cu totul nouă. Din mulţimea temelor balzaciene, el decupează de fapt una singură (tratând-o, de fiecare dată, în acelaşi mod) – şi în această unicitate obsesională a temei se vădeşte o deosebire fundamentală faţă de multiformul spirit balzacian -, atât de caracteristica temă a relaţiilor de familie în lumea burgheziei bogate. Ca şi în opera lui Balzac, în romanele lui Mauriac, sinistre comploturi – de a căror reuşită atârnă izbânda sau eşecul unei experienţe – se urzesc în jurul unui testament sau al unei foi de zestre, mărunte afaceri tenebroase, proiectate pe orizontul îngust al unui oraş de provincie, mereu acelaşi şi conceput ca o aglutinare de familii, capătă proporţii devastatoare.”

Continuare »

fără voturi


Aceasta este arhiva pentru luna octombrie 2007.

Primește articolele noi pe e-mail

sau prin flux RSS
octombrie 2007
L Ma Mi J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii