8 Martie 2010
După cum aprecia Dr. Nicolae Moisiu, (în „Cincinat… Everestul epigramei româneşti”, Rm. Vâlcea, 1996, p 6-7, citat de Elis Râpeanu, în vasta sa lucrare „Epigrama în literatura română”, pg. 255) „Femeile s-au bucurat de nemăsurata lui stimă, fie că erau celebre…, fie că erau simpli pioni în câmpul vast al literelor. A apreciat şi a înnobilat, prin felul său de a fi, prieteniile cu marii scriitori ai vremii, cu marii oameni de teatru şi de artă.”
Creaţiile sale confirmă aprecierea de mai sus:
Răspuns [la rugămintea celor două domnişoare din tren care, în timp ce mâncau, una l-a rugat să facă o epigramă pentru a le dovedi că într-adevăr e Cincinat Pavelescu]
Cum o fi la trup duduca?
Mijloc strâmt sau spete largi?
O fecioară e ca nuca:
Ca s-o guşti, trebui s-o spargi!
Continuare »
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
5 Februarie 2010
Textele mai jos prezentate ne dau o imagine a scriitorimii contemporane lui Cincinat Pavelescu, cu aspectele pozitive şi cele dimpotrivă ale activităţii lor.
Putem aprecia că, de fapt, Cincinat a făcut adesea – scriind numai câteva rânduri - o critică severă operelor colegilor săi de breaslă. Vom reda, în cele ce urmează, câteva epigrame prin care Cincinat lua atitudine critică faţă de creaţia literară a vremii sale.
Suntem datori a învedera că Cincinat a scris numeroase alte texte cere stau dovadă a faptului că a fost un însemnat critic literar al epocii sale, ceea ce ne pare întru totul firesc atâta vreme cât a fost un veritabil umorist – epigramist, poet şi totodată a fost ales ca prim preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.
Continuare »
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Critică literară, Epigrame, Umor
29 Ianuarie 2010
Scrierile lui Cincinat Pavelescu aduc dovada că şi pe vremea sa, unii dintre oamenii de cultură trebuiau să apeleze la sprijinul bănesc al semenilor lor pentru a-şi putea publica operele. Se pare însă că nu le era cunoscută denumirea de sponsorizare, anglicism apărut la noi după al doilea război mondial şi pe care n-o întâlnim în Dicţionarul explicativ al limbii române din 1975, în Micul dicţionar enciclopedic din 1978, nici în Dictionaire actuel de la langue française, apărut în mai 1995, Flamarion, ci dedus din Dicţionarul de neologisme, ediţia III, publicat în Editura Academiei, Bucureşti, 1978 de către Florin Marcu şi Constant Maneca, pagina 1014, în care este amintit doar termenul de «Sponsor s.m. (anglicism) persoană care răspunde de turişti; protector, garant.»
Abia în anul 1911, la aproape 40 de ani de viaţă şi la peste 3 ani de când era primul preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, magistratul Cincinat Pavelescu publică, în sfârşit, primul şi unicul său volum de poezii, la îndemnul prietenilor şi pe cheltuiala unui binefăcător, volum care a fost foarte bine primit.
Continuare »
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
25 Ianuarie 2010
În anul 2005 am redactat, pentru uzul colegilor epigramişti, primul “Anuar al epigramiştilor români”, iar în anul 2007 un al doilea asemenea instrument important pentru uşurarea comunicării între cei ce scriu sau servesc în alt mod epigrama, locuind în ţara noastră sau oriunde pe Terra, precum Republica Moldova, Serbia, Statele Unite ale Americii, Germania ş.a.
Cel din urmă dintre anuarele menţionate a fost distins cu un premiu special la Festivalul “Eterne Epigramă” de la Cluj-Napoca, pentru înlesnirea comunicării între epigramişti, cenacluri şi mijloacele mass media interesate a publica epigrame.
Anul acesta - constatându-se că multe dintre datele privind epigramiştii s-au modificat şi că numărul lor s-a mărit - s-a purces la elaborarea unui “Anuar al epigramiştilor români - 2010″ de către domnul ing. Nelu Vasile, precum şi a unui “Tabel cu adresele epigramiştilor de limbă română” de domnul ing. Laurenţiu Ghiţă, care vor apărea, credem, în primul trimestru al acestui an.
Continuare »
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame
22 Ianuarie 2010
Stimaţi prieteni, vă anunţ că, în luna mai 2010, la Alba Iulia, va avea loc, cu aportul dumneavoastră, cea mai mare întâlnire a epigramiştilor din România. Va fi, dacă vreţi, un fel de Congres al Uniunii Epigrmiştilor din România sau, aşa cum a spus cineva, „Cenaclul Cenaclurilor de Epigramă”, sub denumirea Festivalul Internaţional de Umor şi Epigramă „Alb–Umor 2010”, ediţia I-a. Organizatori sunt Consiliul Judeţean Alba şi Uniunea Epigramiştilor din România. Perioada de desfăşurare este 28-30 mai 2010.
Deocamdată, aşa cum am anunţat în noiembrie 2009, la Cluj Napoca, vă pot spune că fiecare cenaclu de epigramă va trebui să fie reprezentat de două persoane. Rugămintea este să vă anunţaţi participarea, nominal, până în data de 12 mai 2010, sau, dacă se poate, şi mai devreme. Acest lucru este necesar, deoarece, dacă dintre cei desemnaţi de cenacluri să participe la această întâlnire, va fi un premiat, în locul lui va trebui să fie nominalizat şi să paticipe un alt membru al cenaclului dumneavoastră.
Continuare »
Publicat de Dorel Lazar in Concursuri, Epigrame, Umor, Ştiri
15 Ianuarie 2010
Vara anului 1946.
Eram în vacanţă la Chizătău, un sat bănăţean în care Gheorghe Vidraşcu, soţul surorii mamei mele, deci unchiul meu, era perceptor – denumire ce purta în vremea aceia funcţionarul care încasa impozitele datorate statului. Aveam 13 ani, domiciliul la Târgu Mureş şi fusesem trimis la ţară ca să-mi scutesc părinţii de niscaiva cheltuieli. Cei drept, se mai întâmpla să aduc şi ceva «venituri», adică vreo câteva kilograme de grâu, culegând, împreună cu bunica mea, spice rămase pe miriştea secerată cu câteva zile mai înainte. Spic cu spic, adunam, într-o lună din vacanţă, boabe care acopereau nevoile domestice pe-o vară întregă. Munceam cu seriozitatea impusă de sărăcia în care era România aflată în mijlocul celor trei ani de secetă ce au urmat terminării războiului mondial, irosirii resurselor sale în folosul luptelor duse alături de germani şi apoi de sovietici, despăgubirilor plătite «eliberatorilor», inflaţiei, pensiilor plătite numeroaselor văduve de război şi alte multe cele. Apoi, trebuie să amintim că pe ogoare erau mult mai puţini secerători dat fiind că mulţi dintre ei fuseseră « seceraţi » de gloanţe, obuze, molime şi prizonierat în luptele duse spre răsărit şi apoi spre apus. Munca pe câmp o făceau femeile, bătrânii şi copiii fără a avea tractoare şi batoze, folosind doar secere cu care tăiau, smoc cu smoc firele de grâu.
Uneori mergeam la pescuit în râurile Timiş sau Bega, aflate prin apropiere, unde mai scoteam din ape câţiva peştişori care, prăjiţi constituiau un adevărat ospăţ. Foloseam cârlige făcute îndoind ace cu gămălie care, nu ştiu nici acum pentru ce, erau mai eficace decât cârligele cumpărate de la prăvălie. Oare să se fi învăţat peştii să le evite pe acestea din urmă? Posibil, de ce nu? Trebuie să recunoaştem că nu aveam scule precum cele de-acum, dar… aveam peşti în apele celor două râuri.
Continuare »
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Memorii, Umor
