Search Results

 12 noiembrie 2014

Scriitorul Bujor Nedelcovici la Festivalul BOOKCITY Milano 2014

În perioada 13–16 noiembrie 2014 are loc Festivalul Internaţional de Literatură „BOOKCITY Milano”, un festival literar tânăr, dar care se bucură de un impresionant succes la public, în presa scrisă şi în mediile de specialitate. Desfăşurându-se la Milano, oraşul care găzduieşte unele dintre cele mai importante edituri italiene, festivalul îşi propune să promoveze pe scară largă unul din simbolurile locale – cartea – şi actanţii direct implicaţi în universul cărţii: scriitorii, editorii, traducătorii, criticii literari şi, nu în cele din urmă, cititorii. Pe durata celor patru zile de festival, în diferite locaţii din oraş, au loc sute de evenimente literare dedicate tuturor vârstelor: întâlniri cu scriitorii, prezentări de carte, lecturi, spectacole, expoziţii, ateliere de lectură sau de creative writing.

La ediţia 2012, Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneţia a susținut participarea scriitorului Vasile Ernu, iar la ediția 2013 pe cea a scriitoarei şi poetei Nora Iuga. La ediția din acest an scriitorul Bujor Nedelcovici a fost invitat să participe la mai multe evenimente în cadrul #BCM 2014.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 26 martie 2010

Despre ţapii epigramişti

Ce-aveţi domnilor cu ţapul?
L-aţi «cântat» fără de scrupul!

Ion Berghia – redactor şef al revistei Dor de Basarabia – a trimis un catren, prin e-mail, colegilor epigramişti pe care-i ştia că au asemenea adrese, catren dedicat lui Valerian Lică – redactor şef şi el dar al revistei Epigrama:

Catrenele noastre
Lui Valerian Lică

Ce creezi şi ce aştepţi!
Le-nvârteşte cu izbândă,
Ca apoi să ni le vândă
Nouă – unor ţapi… deştepţi.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 7 voturi
Încarc...
 8 iunie 2009

Pledoarie pentru epigramă

După pilda prietenului nostru comun Rică Venturiano, fost-am şi eu, prin anii 1952-1957, „Studinte-n Drept şi Publicist” la Universitatea din Bucureşti.

Printre colegii de redacţie îi aveam pe viitorii jurnalişti Ion Arcaş, Ion Bucheru şi Cornel Tabacu, cei care s-au folosit de prilejul sărbătoririi revelionului pentru a pune la cale şi realiza apariţia, la 27 decembrie 1956, a unei pagini cu epigrame care – ca să nu se poată spune că ar fi fost adresate cine ştie cărui conducător de partid sau de stat – au fost dedicate colegilor şi colaboratorilor truditori în redacţia noastră. Aşa s-a întâmplat că am fost şi eu băgat în seamă cu absolut realele şi recunoscutele două slăbiciuni: fizică şi epigramistică. Dintre cele 2, reproduc aici catrenul scris de Ion Bucheru, (semnat „un fost colaborator” întrucât – de câteva luni – devenise redactor la „Viaţa Studenţească”):

Lui Culicovschi (jurist) care a comis o epigramă:

Ţi-am fotografiat catrenul,
Chiar ţi l-am pus parol! în ramă
Dar trebuie o pledoarie
Să mă convingi că-i epigramă!

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 3 voturi
Încarc...
 6 martie 2009

Cyrano de Bergerac între legendă şi adevăr

Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul despre Hercule-Savinien Cyrano de Bergerac (6 martie 1619 – 28 iulie 1655) este semnat de Irina Bădescu:

Eseist, poet satiric şi dramaturg. Fiu de mici nobili provinciali, intră în rândurile armatei; în 1641, rănit grav la asediul de la Arras, renunţă la cariera militară. Urmează cursurile maestrului subversiv al „gândirii libere”, Gassendi; în 1653, intră în serviciul ducelui de Arpajon unde, fiind un spirit independent şi bătăios, îşi face reputaţia de „duelgiu”. Doi ani mai târziu moare într-un accident. Cele două lucrări fundamentale ale lui sunt postume – apărute în 1657 şi 1662 – şi alcătuiesc opera intitulată L’Autre Monde – États et Empires de la Lune; États et Empires du Soleil (Lumea cealaltă – Statele şi imperiile Lunii; Statele şi imperiile Soarelui), o utopie de vulgarizare (în accepţia luministă a termenului) filosofico-ştiinţifică, inspirată din operele analoge ale englezilor Wilkins şi Godwin. Sub pana sa, polemică şi satirică, motivul călătoriei imaginare capătă o notă aparte, datorată atât îndrăznelii viziunii, cât şi aptitudinii autorului de a concretiza şi difuza o gândire profund contestatară, cum este „gândirea liberă”.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 22 ianuarie 2009

Scrisoare către un necunoscut

Scrisoare către un necunoscutExtras din „Candidaţii la fericire” de Ileana Vulpescu:

Nu ţi-am scris niciodată, aşa că-nţelegi cât de greu îmi vine tocmai acum – când îţi relatez o-nmormântare la care suntem participanţi şi „sărbătoriţi” în acelaşi timp. Nici nu ţi-aş fi spus ceea ce-ai să vezi aici dacă nu mi-ai fi cerut explicaţii. Mă-ntrebi, din când în când, de ce m-am schimbat, cu-aceeaşi încăpăţânare cu care se discută la-nmormântări de ce-a murit răposatul, ca şi când n-ar fi acelaşi lucru că a murit de cancer, de pneumonie sau călcat de-o maşină. Nu suntem obişnuiţi să acceptăm fenomenele în sine, vrem totdeauna să ştim şi „de ce”. Dacă cel care-a murit merită să-l plângi, atunci plânge-l ori de ce-ar fi murit.

Cred că te miră că în vocabularul meu, redus ani în şir la „te iubesc”, există şi alte cuvinte. De fapt, şi eu redescopăr acum în mine femeia inteligentă, omul cu judecată. Mi se pare că sunt o veche cunoştinţă pe care-am scăpat-o din vedere multă vreme. Ani de zile mă uitam în oglindă şi nu-mi vedeam decât picioarele, fiindcă ele-ţi plăceau, „frumoase, lungi, cu pulpe rotunde”. Azi, descopăr că meritam din partea mea o privire mai atentă.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 17 voturi
Încarc...
 4 iunie 2008

Scriitura ca joc între povestire şi prezentare

Problema dacă distincţia dintre a povesti (echivalent cu o manifestare directă a autorului sau a unui purtător de cuvânt validat cu încrederea acestuia) şi a prezenta (aşa-zisa «scriitură impersonală») reliefată cândva de Wayne C. Booth1 este cu adevărat operaţională rămâne încă actuală. Este deci gradaţia între povestire şi prezentare necesară? În temenii lui Booth, «Chiar şi cei mai mari maeştri ai romanului creează adesea scene care în urma analizei par inutile, cu excepţia faptului că îl ajută pe cititor»2. Cum Booth se referă în cartea sa la retorica romanului, scenele respective ies din sfera argumentaţiei şi a adeziunii pentru a rămâne într-un spaţiu oarecum indeterminat, cu valoare auxiliară.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'prudenţă'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

mai 2024
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii