Într-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol sunt de vină, ci de multe ori și nebăgarea de seamă a cititorului. Toate acestea împreună sunt pricina pentru care articolul meu Decepționismul… din volumul întâi a fost de mulți înțeles foarte greșit.
Așa, spre pildă, dl Petrașcu, într-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice următoarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguranță că pricina acestui decepționism, cum îl numește domnia sa, ar sta în disproporția dintre făgăduințele mari și actele mici ale revoluției noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai întâi de vorbe, în urmă desiluzionate de fapte, și astăzi ele respiră în această deziluzie.” Ceea ce pot zice cu siguranță e că dl Petrașcu nu m-a priceput, poate din cauza mea. În orice caz pentru mine pricina hotărâtoare a decepționismului ori pesimismului e alta. În articolul meu Decepționismul etc. am formulat în căteva rânduri părerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. Și aceste rânduri, pentru mai mare siguranță, le-am subliniat. Iată-le: „Pricina decepționismului nostru, a decepționismului poeților noștri, obârșia lui, sunt anomaliile societății burgheze. Pricina boalei veacului e starea patologică a civilizațiunii burgheze”.
Prieteni din liceu, sfârșeam anul al doilea de facultate. Ceata noastră era un amestec de la Drept, de la Științe și de la Litere. Unii, trecând examenele de Drept, urmau cursurile de la Științele fizice; alții, distingându-se la Matematici, răsfoiau tomurile lui Mourlon, ca să susție, cu mai multă învierșunare, că Dreptul nu este o știință.
„Trubadurul” – cum îl porecliserăm noi – trecuse examenele de latinește și de grecește. Dezgustat de literatura veche, aruncând pe Leopardi supt cuvânt că prea e trist, purta în buzunarul unei haine măslinii poeziile lui Giusti și urma la anatomie și fiziologie cu o patimă nefirească și cu o scârbă ascunsă.
De cum începea luna lui mai, pentru noi încetau cursurile academice.
Vineri, 19 decembrie 2008, de la 18:30, în Centrul Comercial “Carrefour Feeria”, se lansează pe DVD cel mai vizionat film din ultimul deceniu: “Mamma Mia!”, comedie romantic–muzicală cu Meryl Streep, Amanda Seyfried, Pierce Brosnan şi Colin Firth în rolurile principale. Prooptiki România, Universal Music Romania şi Magic FM au pregătit publicului o seară de excepţie, animată de hiturile ABBA. Formaţia Buzz, câştigătoarea celei de-a treia ediţii “Megastar”, va cânta melodii care au rămas în istorie şi în memoria a milioane de oameni din întreaga lume.
La Humanitas Multimedia a apărut audiobook-ul „Adevărul gol şi alte povestiri„: Răzvan Vasilescu citind povestirile lui Anton Cehov, sensibile şi pline de umor, despre oameni simpli şi întâmplările lor complicate. Un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de beţie, o guvernantă mototoală care este supusă unui test cinic, un funcţionar care, împins de aburii beţiei, îi cere socoteală fostului său şef, un bătrân demn şi important nevoit să solicite ajutor pentru nepotul său neisprăvit, un funcţionar sfrijit care se ploconeşte în faţa fostului său coleg, ajuns om mare, o actriţă ingenuă care aşteaptă declaraţia unui comic sâcâit însă de lipsa unui pahar de vodcă, un contraamiral care este invitat la o nuntă doar datorită rangului său, un croitor care trăieşte din hazul amintirilor, acceptându-şi resemnat umilinţa de dragul lor, un răufăcător inocent care nu înţelege ce fatalitate l-a adus în sala de judecată – aduc parfum de secol XIX.
Vocea lui Răzvan Vasilescu şi savoarea textului cehovian nu lasă rece niciun ascultător.
1984 – an greu din decada prăbuşirii economice, morale şi sociale a ţării noastre. An al decadei de groază din sistemul comunist. Decada de foame, frig, decădere morală şi întipărirea în mentalul unora, că furtul, mita şi şpaga, respectiv îndoirea coloanei vertebrale cu capul atingând podeaua, reprezentau valori fundamentale ale vieţii lor. Devenise mândrie pentru ei, etalarea acestui mod.
Instituţiile statului totalitar, subordonate partidului unic, contribuiau din plin la acest proces de degradare. Una din aceste instituţii vitale pentru o naţiune a fost şi este Justiţia, respectiv sistemul juridic cu componentele sale adiacente. Repercursiunile a ceea ce s-a întâmplat în acei ani se regăsesc mult amplificate şi de altă natură astăzi.
„Ne-a fost injectată nefericire”, spunea actorul Marcel Iureş într-un interviu privid munca patriotică, aşa zisa muncă „voluntară” din marea epocă. Eu spun că această injecţie a conţinut otravă sub diferite forme. Ne-a fost injectată, impusă, şi încă se mai încearcă să ne fie injectată în continuare „prostia”, „fudulia”, „grandomania”, „mârlănia”, „hoţia”, „mita şi şpaga”, toate acestea proporţional cu gradul în care ei ne „reprezintă” în politic şi instituţiile statului. Ei au beneficiat şi au stimulat, au impus toate acestea până astăzi. Au ajuns să nu se mai ferească, să ducă la extrem nesimţirea şi faptul că ei nu păţesc nimic, că lor le este permis orice. Totul îşi are originea în Epoca de Aur comunistă.
Încarc...
