Search Results

 2 mai 2018

„Despre metoda şi stilul lui Proust” de Paul Zarifopol

Paul ZarifopolUna din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.

Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 28 decembrie 2017

„Decepţionismul în literatura română” de Constantin Dobrogeanu-Gherea

Înainte de toate să deslușim acest titlu. Vroind să scriem câteva articole asupra literaturii noastre contemporane, asupra celor mai talentați reprezentanți ai ei, am chibzuit cu ce cuvânt am putea caracteriza mai bine epoca noastră literară, care e trăsătura caracteristică prin care această literatură se deosebește de cea care a precedat-o și de cea care, probabil, o va urma? Cum să numim curentul nostru literar? Socoteam să-i zicem pesimist; însă, deși în multe privințe potrivit pentru a caracteriza literatura noastră contemporană, acest termen este prea îngust, după înțelesul ce-i dau unii, și prea larg, prea general, după alții.

Unii ar fi vrut să înțeleagă sub numirea de pesimism numai forma care s-a manifestat mai cu seamă la germani în veacul nostru, primind formularea științifică, ajungând sistem filozofic. Înțelegându-l astfel, pesimiști n-ar fi decât Schopenhauer, Hartmann, Leopardi și urmașii lor; pesimismul nu ar fi decât un fenomen al veacului nostru, care în trecut nu s-a arătat decât în India, cu Budha și budismul

Alții înțeleg prin pesimism o boală care bântuie toate rasele, toate civilizațiile, o boală care este tot așa de veche ca și omenirea și care a bântuit cu mai multă tărie acolo unde împrejurările sociale îi erau mai prielnice. Împrejurări sociale anormale, reaua alcătuire a vieții unui ins, anomalii sociologice (înțelegând sub sociologie fiziologia societății) ori anomalii fiziologice, iată pricinile pesimismului. Și fiindcă n-a fost încă societate în care să nu bântuie asemenea anomalii, în care să nu fie asemenea pricini, n-a fost nici o societate pe care pesimismul să nu o fi amărât cu fierea sa.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 20 octombrie 2017

Daniel D. Marin la festivalul internațional de poezie şi arte vizuale „Congiunzioni”

Evenimentul principal al festivalul internațional de poezie și arte vizuale „Congiunzioni”, aflat la a doua ediție, după cea din 2015, are loc în data de 21 octombrie 2017, în intervalul 15:00–19:00, la Centrul Cultural Candiani din Mestre–Veneţia, coordonat de poeta, artista şi fotografa Maria Grazia Galatà, poetul arhitect Giovanni Asmundo și colectivul „Cantiere Peripli”, cu patronajul Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. Reprezentantul României la festivalul „Congiunzioni”, Daniel D. Marin, este un promotor activ al poeţilor români în Italia, organizând şi participând frecvent la lecturi publice şi la evenimente literare menite să popularizeze poezia românească în peninsulă. Poeziile sale au fost traduse în limba italiană de Anita Bernacchia şi Serafina Pastore.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 5 ianuarie 2017

„Poezie filozofică” de Paul Zarifopol

Paul ZarifopolCu puține ceasuri înainte de a muri, regretatul Panait Cerna, poetul, îmi repeta amărât vorba aceasta a lui Titu Maiorescu: „in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding…”

Familiară și sentențioasă, fraza nemțească o auzise el odinioară sunând indulgent și rece, ca o sentință ce-i era cu totul neașteptată; și în luciditatea exagerată a frigurilor celor din urmă Cerna și-o amintea, chinuit încă de neastâmpărul surprinderii amare care-l lovise cu ani în urmă – o impresie ce părea că niciodată nu încetase de a-i fi actuală.

A fost o întâmplare lamentabilă și ciudată.

Cerna ieșise în lume, cu versurile lui entuziaste și oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni și grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi și celui mai simplu naționalism literar român. Trebuiau glorii literare nouă și mari, cu orice preț. Atunci manifestări de talente cât de puțin convenabile erau înălțate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici și școli se sfădeau de la descoperirea lor, sau își făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulații onorabile dar pătimașe.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 2 martie 2015

Despre aforismele lui Valeriu Butulescu în presa din Grecia, Mexic şi Vietnam

Aforistica lui Valeriu Butulescu continuă să facă înconjurul lumii. Numărul limbilor în care au fost deja traduse aforismele binecunoscutului scriitor român este atât de mare, încât le pierzi şirul încercând să le numeri. Facem aici doar o scurtă trecere în revistă a unor semnalări recente în presa internaţională.

Volumul de aforisme „Sparagmata” („Fragmente de înţelepciune”), tradus în neogreacă de Angela Bratsou, a fost lansat anul trecut la Atena. Cartea a făcut o bună impresie, autorul a primit un premiu literar, iar aforismele sale sunt frecvent citate.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 8 voturi
Încarc...
 20 martie 2014

Svetlana Cârstean participă la Târgul de poezie de la Stockholm

Institutul Cultural Român de la Stockholm participă la Ziua Mondială a Poeziei, 21 martie, cu un program de poezie româno-suedez care le are ca invitate pe Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad. Programul are loc la Biblioteca Municipală a orașului Stockholm, de la ora 12:30. Cele două poete vor avea de asemenea o lectură comună în cadrul primei ediții a Târgului de poezie, organizat de aceeași bibliotecă pe 22 martie 2014.

Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad s-au întâlnit în 2012, în cadrul atelierului de traduceri organizat de ICR Stockholm, când și-au tradus reciproc, în limbile română și suedeză, selecții din volumele de debut. Ulterior, colaborarea s-a extins dincolo de granițele atelierului, rezultând în traducerea integrală și publicarea în România, respectiv Suedia, a volumelor „Floarea de menghină / Skruvstädsblomman” (editura Ramus) și „Vitsvit / Albdinalb” (editura Pandora M).

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa '+poezie +despre +literatura'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

mai 2024
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii