24 august 2020
Motto:
Într-o confesiune din perioada retragerii sale la mânăstire Zoe Dumitrescu Bușulenga afirma: „Pentru mine marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ține, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a ființei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce la frumusețe. În rugăciune intri pentru a integra absolutului”.
Citind poeziile lui Corneliu Neagu pe Facebook am avut această senzație de cufundare în absolut. Apoi a venit dorința de a citi mai mult. Așa am ajuns la volumele sale de poezie. Pentru dialogurile de astăzi am ales trei poezii din volume.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Neagu in Interviuri, Poezii
13 iulie 2009
Cu fiecare clipă care trece simt că am mai adăugat ceva la ceea ce aveam de spus. Oare câte cuvinte nerostite vor rămâne în şiragul gândurilor mele, în lupta cu necruţătorul timp? De ce ne este uneori atât de teamă de a spune ceea ce simţim, ceea ce gândim? Viaţa trece cu o viteză uimitoare. Poate că e momentul de a nu mai lăsa cuvintele să se mai piardă, de a avea încrederea şi forţa de a spune lucrurilor pe nume. Adun din fiecare lacrimă litere, una câte una. Timpul îmi arată că speranţa încă mai trăieşte, sufletul meu o ţine în viaţă. Cuvintele spun că voi găsi ceea ce caut la momentul potrivit.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mihaela Gheorghe in Eseuri
13 decembrie 2007
Mi-am sădit gândurile în flori. Am adunat apoi mănunchi de minuni colorate să le ofer în dar. Cu tot cu „pământul” pe care cresc, o fărâmă de suflet. Să nu moară minunea, căci florile mele sunt mici minuni, împetelate cu zafirele lacrimii şi curcubeul zâmbetului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
29 noiembrie 2007
Frânturi de vise alunecă duios din taina sufletului meu, îmbrăţişând gânduri nerostite ce nasc simţiri curate şi văpăi de iubire. Rezemată de tâmpla timpului, privesc cu ochii imaginaţiei dansul ireal al viselor. Îmi alung sufletul să hoinărească şi să-mi aducă-n dar fărâme de trăire.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
