Petale de flori în gânduri
Mi-am sădit gândurile în flori. Am adunat apoi mănunchi de minuni colorate să le ofer în dar. Cu tot cu „pământul” pe care cresc, o fărâmă de suflet. Să nu moară minunea, căci florile mele sunt mici minuni, împetelate cu zafirele lacrimii şi curcubeul zâmbetului.
Am sădit o minune de nu-mă-uita să am fiecare suflet pe care îl cunosc, acolo, în grădina mea.
I-am sădit bunicii o minune de ghiocel, să-i amintească albul lui că puritatea copilăriei este încă ocrotită în adâncul meu.
I-am sădit mamei, crizanteme multicolore să-i spun, într-o mie de culori cât o iubesc.
Am sădit pleiadă de lăcrămioare, să culeg lacrimile lumii în mărgăritare albe.
Am pictat minunea iubirii în sângerii trandafiri, pentru că iubirea vie e văpaia de roşu, aprinsă din scânteie de maci.
Am adus soarele să-mi râdă în corola galbenă a florii de soare.
Minunea iasomie am sădit-o la poarta sufletului, să-mi adie mireasma ploii de primăvară.
Am adus o firavă lalea, să ascundă-n petale cuvinte nerostite.
Floare de măr am adus în grădina-mi, să poarte de-a pururi cu ea adiere de primăvară.
O delicată narcisă-mi aduce aminte că doar primăvara-i zâmbeşte-n petale.
Am ţesut covor din petunii, să păşească îngeri în vise.
Am împletit corole de zorele, să răsară stelele nopţii în picuri de rouă.
Am măiestrit diademă din puritate de crini, s-o dăruiesc Măicuţei Preasfinte, să-mi împărăţească în suflet.
Am plâns nuferi în izvor cristalin, din care se adapă trăirea.
Am adunat furtuna norilor într-o floare de colţ, să nu mai plângă norii o veşnicie.
Iar din toate minunile s-a născut floarea bucuriei. Cu petale de speranţă, culori alunecate din picuri de curcubeu, mireasmă zămislită de blânda adiere de primăvară şi roua-n petale, culeasă din lacrimi de stele. Dăruită tuturor sau nimănui, minunea-bucurie, floarea crăiasă, am adunat-o într-un fulg de nea…într-un alb şi pur fulg de nea. L-am prins apoi în palme şi din minunea-bucurie n-a rămas decât… o lacrimă…
Cum să o plâng? Cu bucurie? Cu tristeţe?
5 voturi
Încarc...
Mirela-Nicoleta! Ai pus in pamint cuvinte cu sentimente. Au iesit flori. Fiecare floare un
sentiment, un gind drag pentru cineva. Cu dedicatie, cu meditatie, cu inspiratie, cu aduceri aminte, cu iubire. Sint dar insamintat, apoi crescut la focul inimii tale si daruit cu sufletul. Ai dat prin ele anotimpurile fiecarui an, anotimpurile vietii fiecaruia. Esti inspiratia primaverii, si apus frumos de toamna. Esti primul fulg de nea, esti sarbatoare prin cuvinte in prag de Craciun si de schimbare de an. Pentru toate acestea, plinge de bucurie. Sarbatori fericite pentru toti si dar de sarbatoare sa fie florile tale.
Multumesc pentru randurile tale lasate aici, Viorel! Cuvinte mari, cuvinte adevarate. Intr-adevar, florile mele sunt ganduri catre cei dragi, catre cei cunoscuti dar si catre cei necunoscuti, deopotriva. Dar din dar se face Rai, flori cu petale de fulgi de nea ofer in dar sa aduca puritate, bucurie si dorinte spre implinire. Visele sa fie la picioare, sa le ridicati in adevar si realitate iar Sfanta Nastere atat de omeneasca a Fiului cel Preainalt sa ne ridice in dans de fulgi catre Tatal, de la inceputile neincepute catre vesnicie, intru Bucurie Cereasca!!! Sarbatori cu bine pentru fiecare!