Molière (15 ianuarie 1622 – 17 februarie 1673), pe numele său adevărat Jean-Baptiste Poquelin, este subiectul unui articol din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978, semnat de Irina Eliade:
Apropiindu-ne de acel loc privilegiat – scena – unde chipul actorului cu greu poate fi deosebit de masca personajului, zâmbetul de grimasă, pasul cu grijă făcut de saltul imprudent şi cuvântul îndelung cântărit de replica spontană, vom avea, credem, mai multe şanse de a-l întâlni pe Molière decât încercând să reclădim puntea, astăzi prăbuşită, ce va fi legat cândva omul supus contingenţelor de cel care a izbutit să le depăşească, alcătuindu-şi opera. Oricare vor fi fost motivele care l-au îmboldit pe tânărul burghez să se „declaseze” intrând în tagma actorilor, cert este că opţiunea lui Molière pentru teatru s-a dovedit a fi nu fapta nesăbuită a unui tânăr îndrăgostit de o actriţă sau a unui fiu doritor să scape de tutela unui burghez cu vederi înguste, ci un gest dictat de motive mult mai profunde.
„Acum, deci, rămân aceste trei: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este Dragostea.” (1 Corinteni 13:13)
Sunteţi probabil cu toţii familiari cu versetul care zice că mulţi aleargă după Premiu, dar numai unul singur ajunge la el… Foarte înţelept… dar oare am înţeles noi chintesenţa mesajului?…
• Acela care ajunge la Premiu trebuie să fie Lumină şi să răspândească lumină în jurul său.
• Acela care ajunge la Premiu trebuie să fie în Iertare şi să dea iertarea celor din jurul său.
• Acela care ajunge la Premiu trebuie să fie Iubire şi să cultive iubirea în jurul său oriunde ar merge.
Cât „trăieşte” oare o iubire adevărată? Scepticii o măsoară în câţiva ani, luni sau chiar se îndoiesc de existenţa ei. Dar când dragostea e o aşteptare lungă şi chinuitoare, câţi ar avea puterea de a iubi în tăcere şi de a spera… vreme de 50 de ani? Iată întrebarea pe care ne-o transmite Gabriel Garcia Marquez, columbianul laureat al Premiului Nobel, în „Dragostea în vremea holerei” – una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste din câte s-au scris vreodată, ecranizată de Stone Village Pictures şi apărută recent pe DVD.
Recent, la Humanitas Fiction, a apărut în colectia „Raftul Denisei” cea mai importantă carte a celebrului scriitor israelian contemporan Amos Oz: „Poveste despre dragoste şi întuneric„. Acesta îşi împleteşte istoria personală cu istoria Israelului într-o insolită şi seducătoare autobiografie.
Cartea a primit până acum zece distincţii literare internaţionale, printre care Premiul France Culture în 2004 şi Premiul Goethe în 2005, şi a fost publicată în peste douăzeci şi cinci de ţări.
Scriitorul ne poartă într-o călătorie prin copilaria şi adolescenţa lui petrecute pe străzile toropite de caldură din Ierusalimul anilor ’40-’50, prin istoria neaşezată a Israelului aflat la răscrucea vremurilor şi prin tumultul vieţii de familie alături de o mamă romantică şi visătoare şi de un tată logic şi sobru, antrenaţi în nesfârşite discuţii intelectuale. Prins între cele două lumi, cea dinăuntrul şi cea din afara căminului părintesc, copilul Amos simte greutatea trecutului şi a prezentului apăsându-i umerii, iar prin ochii lui de martor inocent şi curios luăm parte la naşterea unei naţiuni.
În premieră la Sala Pictura a Teatrului Naţional “I.L. Caragiale”, pe 22 şi 27 octombrie 2022, de la ora 20:00, „Cei drepţi” de Albert Camus (traducere de Marcel Aderca), una dintre montările actualei stagiuni, aşteptate cu un viu interes. Următoarea reprezentaţie este programată pentru data de 9 noiembrie 2022, începând cu ora 20:00.
Nick Casciaro, multivalentul artist originar din Italia revine în România: vineri, 23 septembrie 2022, la Filarmonica Paul Constantinescu din Ploieşti – sala Ion Baciu, începînd cu ora 19:30, Nick va concerta acompaniat de maestrul Danilo Riccardi, pianist și dirijor al orchestrei Festivalului Sanremo din Italia.
Molière (15 ianuarie 1622 – 17 februarie 1673), pe numele său adevărat Jean-Baptiste Poquelin, este subiectul unui articol din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978, semnat de Irina Eliade:
Încarc...
