Pe 9, 10 si 11 decembrie 2011, Bucureștiul devine capitala unei cinematografii originale, puternice, dar prea puțin cunoscută în Europa contemporană: cea cubaneză. Ambasada Cubei în România și Institutul Cervantes din București, în colaborare cu ICAIC (Institutul Cubanez al Artei și Industriei Cinematografice) și Arhiva Națională de Film a României organizează vineri, sîmbătă și duminică un Weekend de Film Cubanez / Weekend de Cine Cubano, la Cinema Union din București (Str. Ion Câmpineanu 21).
Regizor Tomás Gutiérrez Alea se întoarce pe ecranele bucureștene cu o impresionantă ecranizare a romanului lui Ilf și Petrov, „Douăsprezece scaune”, și o serioasă satiră socială pornind de la istoria unui muncitor înmormântat cu cartea sa de muncă, fără de care existența lui nu poate fi dovedită. Îl acompaniază regizori tineri, interesați de povești de familie, de conflicte de dragoste pe fundalul (fictiv) al staționării unor rachete sovietice într-un sat cubanez sau de misterele din spatele bătăliilor pentru controlul pieței prostituției în Havana. Trei zile pline, dedicate Cubei și artei sale cinematografice.
Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu” din Berlin organizează în data de 14 iulie 2011, de la ora 18:00, în colaborare cu Institutul de Literatură Universală şi Comparată „Peter Szondi” din cadrul Universităţii Libere din Berlin conferinţa cu titlul „O socio-psihanaliză a realismului socialist”, avându-i ca invitaţi pe Alice Popescu (autoarea cărţii cu acelaşi nume, lector la Facultatea de Psihologie a Universităţii „Titu Maiorescu” din Bucureşti”) şi pe filosoful croat Boris Buden.
Conferinţa îşi propune să aducă în discuţie influenţa realismului socialist asupra unui întreg spaţiu cultural, cum a fost cazul în Europa de Est. Alice Popescu şi Boris Buden vor discuta şi despre condiţia post-comunistă, în general, şi despre modul în care este abordată moştenirea culturală lăsată de trecutul comunist.
În vara anului 1970, la recomandarea profesorilor Alexandru Piru şi Ion Rotaru, am luat lucrarea de licenţă despre „Moromeţii” lui Marin Preda. Aveam avantajul că stăteam aproape de Siliştea-Gumeşti, cunoşteam satul si locuitorii lui şi puteam să–l consult şi pe Marin Preda. Lucrarea mea se numea „Realitate şi fictiune în romanul Moromeţii”. Am stat câteva zile în satul Siliştea–Gumeşti şi am luat legătura cu aproape toate personajele din roman, de la Preda Oprescu, fostul secretar al primăriei, care pe atunci era un bătrânel simpatic, până la la Catrina Moromete (Joiţa Călăraşu, mama scriitorului), o bătrânică ţărancă, care pe atunci stătea la fata ei, Ilinca.
Poate voi vorbi odată despre acest lucru, acum însă vreau să vă spun altceva ce m-a frapat la scriitor. După ce am alcătuit un album cu toate fotografiile eroilor din „Moromeţii”, m-am prezentat cu el la Marin Preda să văd ce impresie are el despre personaje. Venise pe acasă să-şi viziteze rudele şi mai ales pe maică-sa care era bătrână şi bolnavă. „Domnule Preda”, i-am zis eu, „poate o să vă mire, am luat o lucrare…” „Aaaa, da, ştiu, mi-a povestit Piru despre tine… Şi ce vreai să scrii tu în acestă lucrare? Tu eşti din Râca, de la fostul învăţător al meu Crivăţ? Ce mai face? Mai bea, mă? La Râca veneam eu după cărţi pe la neamurile mele. Stancu lu’ Diţă ce mai face?”
Salonul Internaţional de Carte a fost inaugurat pe 31 august 2010, la Chişinău, în ziua când în Republica Moldova se sărbătoreşte „Limba noastră cea română”. Salonul din acest an este consacrat împlinirii a 160 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti.
La deschidere, preşedintele interimar Mihai Ghimpu a menţionat faptul că nimic nu poate evolua în afara cărţii. Un popor fără scriitori, bibliotecari, editori care să promoveze cartea nici nu poate să se numească popor.
La Humanitas Multimedia a aoărut în format audio nuvela „Eduard şi Dumnezeu” de Milan Kundera, din volumul „Iubiri caraghioase”, în lectura inconfundabilă a lui Victor Rebengiuc.
Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decât blândă visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic” aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi împing pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri şi de inavuabile complexe; totul se reduce la expresia cea mai brutală a esenţialului. Cu nespusă luciditate şi cu enormă ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relaţiei de cuplu, care sfârşesc prin a provoca un imens hohot de râs.
Chiar şi un scurt fragment este suficient pentru a simţi calitatea acestei lucrări:
Regizorul David Hoffman prezintă fragmente din documentarul său Sputnik Mania, care arată cum a condus lansarea Sputnik-ului de către Uniunea Sovietica în 1957, atât la cursa spaţială, cât şi la cursa înarmărilor şi a propulsat ştiinţa şi educaţia matematică pe tot globul.
Încarc...
