I
Pentru cine apreciază frumusețile literaturii franceze, pentru cine înțelege calitățile stilului și finețea spiritului, moartea celebrului autor Prosper Mérimée e considerată ca un foarte trist eveniment, ca o pierdere importantă pentru domeniul literelor. Iară cine a cunoscut personal pe acest bărbat eminent prin științele filologice va regreta nu numai pe literatorul distins, pe filozoful amabil, dar și pe unul din cei mai adevărați reprezentanți ai spiritului de conversaț ie franceză.
Bagajul său literar nu este voluminos; însă are mare preț în ochii amatorilor estetici de scrieri ce pot servi de model, precum: Colomba, la Venus d’Ille, l’enlèvement de la redoute, le vase ètrusque, les chroniques de Charles IX etc. și mai multe studii asupra literaturilor slave și spaniole. El a fost cel întâi care a făcut cunoscut în Francia pe celebrul Pușkin, traducând diverse opere de ale acestui poet rus și a scris un șir de epistole foarte interesante asupra Spaniei, unde îi plăcea ades să călătorească.
Tot ce a ieșit de sub pana lui este cizelat cu măiestrie, ca obiectele artistice ale lui Benvenuto Cellini; însă cine poate spune talentul său de narator? cine poate descrie finețea observărilor spirituoase, care străluceau cu atâta profuzie și atâta farmec în conversația lui! Eu am avut norocirea de a-l cunoaște în călătoria din Spania, la anul 1853, și a-l întâlni în mai multe rânduri, atât în Paris, cât și la Cannes, unde-și petrecea lunile de iarnă; și dar găsesc de o plăcută datorie a spune compatrioților mei că Prosper Mérimée a fost unul din acele personaje eminente din Francia care s-a interesat mult la soarta României.
La Rochelle, poarta atâtor amintiri de neuitat ale sufletului meu! Amintiri ce se desprind de pe turnurile medievale ce domină Vieux Port şi se tot duc până în Port de Plaisance des Minimes, zăbovind îndelung între cele două porturi pe holurile Şcolii Superioare de Ingineria Sistemelor Industriale-EIGSI, continuatoarea celebrei Şcoli Violet din Paris, care şi-a închis porţile în anul 1983.
Editura ePublishers anunță lansarea cărții „În căutarea familiei pierdute” de Vlad Robert Lutic. Evenimentul are loc online pe platforma Zoom Meeting în data de 2 iunie 2020 la ora 18:00.
Străbunicul, bunicul matern al mamei mele, Itzko Reznic, era evreu şi se părea că era născut undeva în Polonia. – Vlad Robert Lutic
Într-o cameră de joacă, deasupra mulțimii de jucării împrăștiate peste tot, stătea, pe un dulap înalt, o pușculiță. Era făcută din lut, în formă de purceluș, și fusese cumpărată de la un olar. Pe spatele purcelușului se zărea o gaură îngustă, ce fusese lărgită cu cuțitul, astfel încât marile monede de o coroana și bănuții să fie strecurați mai ușor înăuntru. În burta porcului de lut se adunaseră chiar două astfel de monede și o mulțime de mărunțiș. Pușculița era atât de plină încât nu mai putea zornăi atunci când o scuturai, ceea ce reprezenta cu adevărat un nivel de perfecțiune ce putea fi atins numai de o pușculița în formă de purceluș. Ea stătea pe dulap, la o înălțime impunătoare, privind în jos către restul camerei. Știa că avea îndeajuns de mulți bani în ea pentru a cumpără toate celelalte jucării, iar acest fapt o făcea să aibă o foarte bună impresie despre ea. Jucăriile gândeau la fel, dar nu dădeau glas acestui lucru, pentru că aveau atâtea altele despre care să vorbească. O păpușă mare, încă frumoasă, deși cam veche, al cărei gât rupt fusese reparat cu acul și ață, stătea într-unul din sertarele întredeschise. Ea i-a chemat pe ceilalți, „Hai să ne jucăm de-a oamenii, este un joc nemaipomenit!”
Imediat a pornit o mare zarvă. Până și gravurile, ce erau atârnate pe perete, s-au răsucit din pricina emoției, și au arătat celorlalți că pe partea lor din spate nu era nimic, deși nu aveau nici cea mai mică intenție să se facă astfel văzute sau să participe la joc. Era noapte târziu, însă luna strălucea prin ferestre, așa că aveau lumină pe gratis. Înainte ca jocul să înceapă, au fost invitate să ia parte toate jucăriile, chiar și vagonul de tren al copiilor, ce făcea totuși parte dintr-o tagmă mai umilă a lucrurilor de joacă. „Fiecare dintre noi are o proprie valoare,” a zis vagonul, „nu putem fi cu toții nobili, și cineva trebuie să facă și munca de jos.”
Surf Mesa a lansat primul videoclip oficial pentru deja hitul „Ily (I Love You Baby)”, piesa prezentată în colaborare cu Emilee. La fel ca în cazul piesei, și videoclipul ne introduce într-o stare de bucurie și seninătate, începând de la Powell Aguirre, artistul din spatele proiectului Surf Mesa, care pornește într-o plimbare prin California de Sud, însoțit fiind fie de un Mustang vintage sau de skateboard-ul său, imagini specifice zonei pline de plaje și cu un apus extraordinar.
Dacă ar trebui să îi explici unui nou născut ce înseamnă să fii un om pe Pământ în secolul XXI, ce ai spune? Artistul vizual Oliver Jeffers a scris răspunsul într-o scrisoare pentru fiul său, împărtășind perle de înțelepciune asupra existenței și diversității vieții. El oferă observații asupra dramei frumoase și fragile a civilizației umane în această prezentare poetică, acompaniată de ilustrațiile și animațiile sale originale.
Încarc...
