Search Results

 27 septembrie 2016

Mary Bassett: De ce medicului tău ar trebui să-i pese de justiția socială

În Zimbabwe în anii 1980, Mary Bassett a fost martoră la epidemia de SIDA și a ajutat la deschiderea unei clinici pentru tratarea și educarea localnicilor în privința acestui virus fatal. Dar privind în urmă, ea regretă că nu a tras un semnal de alarmă în ce privește adevărata problemă: inegalitățile structurale ancorate în organizațiile politice și economice mondiale, inegalități care îi fac vulnerabili pe oamenii marginalizați. Aceleași probleme în sistem există în SUA în ziua de astăzi. În calitate de Comisar pentru Sănătate al New York-ului, Bassett profită de orice ocazie pentru a sprijini egalitatea în domeniul sănătății și a condamna rasismul. „Nu trebuie să avem toate răspunsurile pentru a cere o schimbare”, spune ea. „Ne trebuie doar curaj.”

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 6 septembrie 2016

„Clopotele” de Dimitrie Anghel

Dimitrie AnghelCe farmec de nedescris au povestirile despre un oraș vechi, care a fost în floare odată și din care, din cine știe ce întâmplări, s-a retras viața!…

Vântul venind a adus zi cu zi tot alte fire de nisip, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe coperișuri, le-a împinzit ca un giulgiu, făcându-le una cu pământul. Vârfuri de coloane au mai stăruit ici-coio, de cari, caravanele trecând, vorbeau ca de rămășițele unei cetăți înfloritoare; apoi și coloanele au dispărut cu veacurile și numai în cărți a mai rămas pomenire de ceea ce a fost în strălucitoarele și albele orașe ce se ridicau odinioară. Pe unele, după epoci îndelungate de glorie, un simplu cutremur le-a dat jos peste noapte, asemenea unui șubred joc de cărți clădite de un copil, ori năvala cenușei unui vulcan le-a năpădit, surprinzându-le în plină activitate. Pe altele, valurile le-au înghițit pe totdeauna și numai în legendele și baladele vechi mai trăiesc ascunse în fundul apelor, cu palaturile și clopotnițele lor care se trezesc noaptea și-și sună clopotele lor scufundate.

Și nu știu de ce, lașul, în serile de toamnă umede, când clopotele încep să sune de vecernie din nenumăratele turnuri, în negură, mă face să mă gândesc la un astfel de oraș scufundat și să-mi închipui că trăiesc într-un afund de apă, unde lumina de-abia mai străbate și din care mă lupt, cu toată dragostea mea de viață, să ies, să mă ridic la suprafață ca să respir și să-mi umplu plămânii de aerul curat și binefăcător al cerului, și să mă încălzesc din nou la lumina fericită a soarelui.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 26 iulie 2016

„Sonata lunii” de Dimitrie Anghel

Dimitrie AnghelDulce și liniștitoare, noaptea se statornicește. Umbre încărcate de somn, sfioase, moi și încete, lunecă deasupra pământului ca o apă. Sfioase, moi și încete, se desfășură, cresc, ca aburii purtați de vânt deasupra unei prăpăstii, se strecoară printre arbori, se târăsc spre înălțimi. Luminile biruite, decolorate, palide, albe ofilesc, descresc și dispar. Un ritm ascuns prezidă și rânduiește năvala aceasta mută a tonalităților încărcate de vis ce se așază. Un farmec mistic trece prin aer, și acum o ultimă umbră, ca un steag de doliu și de fatalitate, purtat de o mână nevăzută, flutură ca și cum ar vrea să dea un semnal.

De la fereastra lui, Beethoven, cu un zâmbet amar pe buze, lăsându-și capul pe mână, privește. Părul, mai negru ca umbrele de afară, îi face o cunună de noapte pe frunte. Departe orașul își tremură fosforescențele și amestecă la orizont lucirile cu întâiele stele, întinde lanțuri luminoase prin negură, scrie arabescuri de aur în întunecimi, joacă imaginare constelații, desemnează capricii de foc.

Un murmur neîntrerupt, ca o apă care bate într-un țărm, urcă până la el și îl face să-și plece urechea și să asculte. Vii, ochii lui se aprind și licăresc și mâna-i albă, ca și cum ar vrea să culeagă zvonurile împrăștiate în aer, se întinde și dibuiește prin întunerec…

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 26 ianuarie 2016

Pierdutul paradis

Miercuri, 27 ianuarie 2016, de la ora 19:00, Librăria Humanitas de la Cişmigiu este gazda unei întâlniri dedicate romanului „Pierdutul paradis” de Cees Nooteboom, o stranie şi minunată poveste despre iubire şi regăsire tradusă în peste 25 ţări. Vorbesc despre roman Ioana Bâldea Constantinescu, jurnalist cultural, şi Gheorghe Nicolaescu, traducătorul romanului, iar actriţa Eliza Păuna dă glas câtorva fragmente. Gazda întâlnirii este Andreea Răsuceanu, critic literar şi redactor Humanitas Fiction.

invitatie 27ian2016

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 22 decembrie 2015

Preţul gloriei – detalii inedite de la filmări

La trei luni de la înmormântarea lui Charlie Chaplin, în primăvara lui 1978, doi pierde-vară i-au furat sicriul şi au cerut familiei răscumpărare. Povestea reală stă la baza comediei „Preţul gloriei” („La rançon de la gloire„), acum în cinematografe.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 30 iunie 2015

Bart Knols: Să omorâm ţânţarii, să punem capăt malariei

Putem folosi instinctul de a înțepa al țânțarilor împotriva lor. La TEDxMaastricht Bart Knols vorbește despre posibilele soluții împotriva malariei la care lucrează echipa sa – incluzând brânza limburger și o pastilă fatală.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa '+fata +cu +ie'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

octombrie 2024
L Ma Mi J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii