Preţul gloriei – detalii inedite de la filmări
La trei luni de la înmormântarea lui Charlie Chaplin, în primăvara lui 1978, doi pierde-vară i-au furat sicriul şi au cerut familiei răscumpărare. Povestea reală stă la baza comediei „Preţul gloriei” („La rançon de la gloire„), acum în cinematografe.
Samira, fetiţa din rolul fiicei unuia dintre răpitori, a fost găsită în urma unui anunţ de casting făcut pe internet. O cheamă Seli Gmach, provine din Tunisia şi a fost adoptată de o familie franceză de lângă Dijon. “Fata mi-a plăcut atât de mult încât m-am dus personal la ea acasă,” spune regizorul. “Roschdy (actorul care-l juca pe tatăl ei în film) a insistat să vină cu mine. Am tras câteva cadre de probă chiar la ea în bucătărie. Ceva mai târziu, pe platoul de filmare, Seli avea siguranţa lui Catherine Deneuve.
În realitate, în momentul în care au văzut că nu primesc răscumpărarea cerută, cei doi hoţi au început să ameninţe familia că îi vor împuşca pe copii pe stradă. Astfel că, un timp, copii au mers la şcoală însoţiţi de gărzi de corp. În anii ‘70 se intensificase terorismul italian. Recent, un alt caz de corp dezgropat şi furat din cimitir făcuse vâlvă: acela al cântăreţei Maria Callas. Şi sicriul acesteia a fost în final recuperat.
Coloana sonoră a filmului este semnată de compozitorul francez Michel Legrand, de trei ori premiat cu Oscar („Yentl” în 1984, „Summer of ’42” în 1972 și „The Thomas Crown Affair” în 1968), plus alte opt premii importante şi multe nominalizări. Legrand are acum 83 de ani, a compus muzică pentru peste 200 de filme şi a înregistrat peste o sută de albume de jazz şi muzică clasică. Trio-ul său de jazz – da, are şi aşa ceva! – a cântat de-a lungul timpului împreună cu artişti precum Ray Charles, Diana Ross sau Bjork. A compus pentru Yves Montand, Liza Minelli, Nana Mouskouri şi Jacques Brel. În tinereţe i-a acompaniat pe Frank Sinatra şi pe Ella Fitzgerald.
În film există un moment în care personajul jucat de Benoît Poelvoorde stă pe o bancă la marginea lacului. La un moment dat apare lângă el o maimuţă. O scenă tipic charliechapliniană. Pentru filmările la acea secvenţă a fost nevoie ca în tot platoul să se facă o linişte perfectă. Asta deoarece specia aceasta este foarte sensibilă şi nu suporta zgomotul.
fără voturi
Încarc...