Laureat al premiului Oscar, regizorul Martin Scorsese aduce pe marile ecrane din 17 martie 2017 producţia „Silence”, povestea mult așteptată despre credință și religie, care se concentrează asupra unor misionari portughezi din secolul al XVII-lea. Aceștia pornesc într-o călătorie periculoasă în Japonia, pentru a-și găsi mentorul pierdut, părintele Cristavao Ferreira, și pentru a împărtăși și altora crezul creștin. Scorsese regizează „Silence” pe baza unui scenariu pe care l-a scris împreună cu Jay Cocks. Filmul, inspirat din romanul premiat al lui Shusaku Endo, publicat în 1966, examinează cea mai arzătoare dilemă a religiei și spiritualității: tăcerea lui Dumnezeu în fața durerii omenești.
Prima traducere românească integrală a volumului „Cristul lui Velázquez” de Miguel de Unamuno este lansată sâmbătă, 14 februarie 2015, de la ora 17:00, la Libraria Humanitas de la Cişmigiu. Ediţia în limba română a acestei capodopere este prezentată de prof. univ. Ruxandra Demetrescu, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Pr. prof. Wilhelm Dancă, decanul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Bucureşti, Marieva Ionescu, redactor Editura Humanitas, şi Sorin Mărculescu, editorul volumului, poet, traducător, eseist.
Piesa este compusă și cântată de Dan Teodorescu (solistul trupei Taxi) și folkistul Cosmin Vaman. Dan Teodorescu a declarat: „Cu simțurile profund alterate de intruziunea brutală a politicului în viețile noastre, am realizat brusc că neglijăm complet dragostea. Drept care ne-am hotărât să facem o piesă de dragoste. Piesa prezintă drama unei femei care, curtată asiduu de doi bărbați și sfâșiată de incertitudine, trebuie să ia o decizie. O va lua cu inima? O va lua cu creierul? O va lua cu un alt organ? Habar n-avem. De-asta e o piesă cu final deschis.”
Eu o priveam pe tânăra fată cu uimită sinceritate, ochii ei îmi zâmbeau cald, a bunătate fluidă și păreau că ar fi vrut să-mi ofere mai mult de atât. Ea era pentru mine o străină, cum și eu îi eram ei un necunoscut, dar senzația reciprocă, nedeclarată însă consimțită tacit și voit nedisimulată, era că ne știm de-o viață, probabil o alta. Mă simțeam fericit în prezența ei…
Își ținea tot timpul părul strâns, niciodată nu am văzut-o cu el despletit, doar îmi închipuiam cât de frumoasă ar fi putut arăta cu părul ei negru desfăcut pe umerii rotunzi. Simțea că o plac mult, că-mi place să fiu cât mai des în preajma ei și de fiecare dată când ne întâlneam îmi căuta privirea, îmi zâmbea anume, curat, inocent, dar nu decisiv. Aștepta să fac eu primul gest, primul pas. Era ceva mistic în surâsul ei, ceva din altă lume, o lume mult mai senină decât cea de azi, o lume pe care eu am cunoscut-o cândva, iar ea știa foarte bine lucrul ăsta. Știa pentru că și ea trăise odată în lumea aceea.
Revista de cultură „Constelaţii diamantine” şi-a făcut apariţia cu al doilea număr din 2013 şi numărul 30 din existenţă. Toate apariţiile sunt disponibile în Biblioteca Citatepedia.
Sunt de remarcat câteva articole ample, în special „Probleme ale poemului haiku contemporan”. Ilustraţiile sunt din creaţia lui Pieter Bruegel cel Bătrân.
Încarc...
