9 ianuarie 2014

Tânăra fată (Ceasul nu a mai bătut ora 12)

Eu o priveam pe tânăra fată cu uimită sinceritate, ochii ei îmi zâmbeau cald, a bunătate fluidă și păreau că ar fi vrut să-mi ofere mai mult de atât. Ea era pentru mine o străină, cum și eu îi eram ei un necunoscut, dar senzația reciprocă, nedeclarată însă consimțită tacit și voit nedisimulată, era că ne știm de-o viață, probabil o alta. Mă simțeam fericit în prezența ei…

Își ținea tot timpul părul strâns, niciodată nu am văzut-o cu el despletit, doar îmi închipuiam cât de frumoasă ar fi putut arăta cu părul ei negru desfăcut pe umerii rotunzi. Simțea că o plac mult, că-mi place să fiu cât mai des în preajma ei și de fiecare dată când ne întâlneam îmi căuta privirea, îmi zâmbea anume, curat, inocent, dar nu decisiv. Aștepta să fac eu primul gest, primul pas. Era ceva mistic în surâsul ei, ceva din altă lume, o lume mult mai senină decât cea de azi, o lume pe care eu am cunoscut-o cândva, iar ea știa foarte bine lucrul ăsta. Știa pentru că și ea trăise odată în lumea aceea.

Nu am întrebat-o cum o cheamă pentru că îi știam numele, deși nu-l rostisem niciodată, i-l știam dintotdeauna, tocmai eu, eu care nu am memoria numelor.

– În țara ta, fetele sunt frumoase? m-a întrebat ea cu glas moale, timid.

– Sunt. Țara mea este renumită pentru frumusețea femeilor de acolo… i-am spus privind-o în ochi.

– Asta înseamnă că trebuie să fii mândru de ele, de țara ta, a continuat agățându-și privirea de a mea.

– Chiar sunt, e un motiv bun să fiu mândru…

– Sunt… sunt mai frumoase decât cele de-aici?

– Sunt multe, foarte multe fete frumoase, mai multe decât cele din țara ta, bănuiesc…

– Tu crezi că eu sunt… frumoasă? vocea îi tremura ușor.

– Ești foarte frumoasă, Ama. Aș spune că vii din țara mea… i-am răspuns zâmbind reținut.

– Nu mi-ai rostit niciodată numele. E prima dată când o faci…

– Da, e întâia dată. E un nume frumos, la fel de frumos ca tine.

– Crezi asta?

– N-aș spune-o dacă nu cred. Ești cea cu ochi frumoși, strălucitori, născută sâmbăta…

– Nu m-aș fi așteptat să știi atâtea despre numele meu, despre mine! mă privea nedumerită.

– Încă nu știu nimic despre tine… De obicei, știu mai multe decât arăt. Și nu-mi place să arăt ceea ce știu decât atunci când trebuie…

– Și acum trebuie?

– Nu știu, aștept să-mi spui tu dacă trebuie sau nu… întrebarea ei m-a încurcat oarecum.

– Îți voi spune altă dată. Acum încă nu e timpul… și lăsă capul în pământ.

– Cum spui tu, Ama. Voi aștepta să vină timpul acela…

– Ce înseamnă numele tău?

– Înseamnă plin de faimă, celebru, ilustru.

– Ți se potrivește perfect pentru că ești celebru deja, nu?

– Da, sunt cunoscut, dar asta nu înseamnă nimic pentru mine. Eu nu am căutat să fiu celebru, doar că așa s-a întâmplat. Pur și simplu.

– Nimic nu este întâmplător în lumea aceasta, Robert. Știi asta la fel de bine ca mine…

– Ah, da, da, ai dreptate, Ama! Faptul că noi doi ne-am întâlnit nu poate fi doar o întâmplare! Cu certitudine aici nu e doar mâna hazardului! m-am luminat eu deodată.

– Să nu mizezi niciodată pe întâmplare, Robert. Vei fi dezamăgit… adăugă ea cu tristețe.

– Am să țin minte lucrul ăsta, promit. Am să-l țin minte, mai ales că vine de la tine!

– Nu vine de la mine. Așa se petrec lucrurile pe lumea asta…

Ne-am despărțit. Se depărta încet, părea că levitează, iar eu o priveam întrebându-mă când va sosi vremea să-mi spună ceea ce-mi promisese mai devreme, dacă îmi va spune. Tânăra fată rămânea pentru mine aceeași străină, dar nu una obișnuită pe care o uiți în următoarele minute, ci una după care întorci capul întrebându-te unde ai mai întâlnit-o și te dai de ceasul morții că nu reușești să-ți amintești. Ce nume simplu, Ama!

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook