Amu cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecură la mijloc de când aceşti fraţi nu mai avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau ei. Şi aşa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăia istuilalt la o altă margine. Şi apoi, pe vremile acelea, mai toate ţările erau bântuite de războaie grozave, drumurile pe ape şi pe uscat erau puţin cunoscute şi foarte încurcate şi de aceea nu se putea călători aşa de uşor şi fără primejdii ca în ziua de astăzi. Şi cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămânea până la moarte.
Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba şi să încep a depăna firul poveştii.
Începând din 23 octombrie 2009, thrillerul SF „Surogate” („Surrogates”) va rula pe marile ecrane din România. Filmul, regizat de Jonathan Mostow, este inspirat după un roman grafic Top Shelf Comix, foarte popular şi inventiv, al lui Robert Venditti şi Brett Weldele. Din distribuţie fac parte Bruce Willis, Radha Mitchell, Rosamund Pike, Boris Kodjoe, James Francis Ginty, Michael Cudlitz, James Cromwell şi Ving Rhames.
„Surogate” aduce în faţa spectatorului o lume născută din comoditatea oamenilor şi din teama noastră, a tuturor, de a ne înfăţişa celorlalţi slăbiciunile şi urâciunea, mizeria şi nefericirea. Viaţa ar fi oare ea mai simplă dacă am putea să arătăm lumii, în loc de obrazul ridat şi obosit, în loc de expresia îndurerată şi deznădăjduită, o iluzie a eternei tinereţi, a perfecţiunii fizice, a frumuseţii fără cusur? Care ar fi oare lucrul acela ce ne-ar lipsi cel mai mult atunci când, graţie tehnologiei, trupurile noastre ar arăta perfect? Răspunsul e simplu: atingerea caldă a omului imperfect de lângă noi.
Încerc să dibuiesc crăpăturile din lutul fiinţei mele prin care apele bogate şi fertile ale tristeţii de odinioară s-au pierdut într-un subteran abscons, lăsându-mi un sentiment de uscăciune dureroasă. De parcă însăşi viaţa mea s-ar fi scurs într-acolo, trăind în afara mea şi a timpului meu, fericită si liberă, despovărată de mine însămi.
Mă aşez la masa tăcerii şi împrăştii cu palma toţi oamenii pe care i-am întâlnit, ca pe un pachet de cărţi de joc. Nu ştiu să ghicesc în cărţi. Simt doar pe gura unora respirând moartea, şi boala, şi nefericirea. Simt în ochii altora căldura vieţii, şi bucuria, şi dragostea. Unii sunt vrăjitori ai cuvintelor deşarte, jongleri cu bile din sticlă colorată, alţii sunt vrăjitori ai inimii. Apropierea unora, ca o adiere de primăvară, mă face să mă deschid spre lumină; în preajma altora mă închid instinctiv, asemeni unei flori la căderea serii, fără să doresc să mai am reflexul înfloririi odată cu prima rază de lumină. Unii irump strălucitor în viaţa mea şi se sting fulgerător, ca un foc de artificii într-o singură noapte; alţii, aidoma licuricilor, îmi rămân luminiţe de veghe pe tot parcursul vieţii .
Capitolul întâi al romanului „Exmatriculat din viaţă!” de Georgeta Nedelcu:
– Prima parte –
Seara era liniştită, dar înorată. Aerul era cât se poate de apăsător. Freamătul îndepărtat al străzii abia se auzea.Viaţa e frumoasă! Trăind! Trăind pur şi simplu!
Când eram domnişoară, căutam cu înfrigurare formele de viaţă miraculoase care să mă împace cu mine, cu lumea şi cu Tatăl Ceresc! Dar nu găseam nimic din toate astea, deoarece îmi doream prea multe deodată. Vroiam să fac atât de multe lucruri care să sfideze timpul şi… moartea!
Şi nici cu lumea nu mă prea împăcam, căci mi se părea că aşteaptă de la mine numai ceea ce eu nu îi puteam oferi. Nici cu Dumnezeu nu eram împăcată, pentru că, de multe ori, îşi întorsese faţa de la mine. Fără o familie a mea, întemeiată după nişte reguli sănătoase, nu puteam să am un sens în viaţă. Mă întrebam de multe ori: ”Oare, sunt eu destul de puternică, încât să pot spera atât de mult?” Fiecare zi înseamnă pasul făcut pe încă o treaptă a cunoaşterii, o nouă etapă de muncă pentru noul asalt.
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978; articolul este semnat de Irina Mavrodin, care realizează şi un scurt portret biografic:
Alain Robbe-Grillet, scriitor francez născut pe 18 august 1922, este romancier, eseist şi autor de scenarii de film. Urmează cursurile Institutului Naţional de Agronomie din Paris, iar în 1945 obţine agregaţia de agronomie şi ocupă un post în cadrul Institutului Naţional de Statistică, până în 1948. Un an mai târziu, se consacră unor cercetări în domeniul biologiei, apoi este inginer la Institutul de fructe exotice, calitate în care călătoreşte în Maroc, Guineea, Guadelupa, Martinica. În 1953, publică romanul Les Gommes (Gumele), operă care stârneşte vii discuţii şi totodată îl consacră. În 1955, devine consilier literar la Éditions de Minuit, an când publică romanul Le Voyeur (Privitorul), urmat de La Jalousie (Jaluzeaua/Gelozia). În 1959 apare unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, Dans le labyrinthe (În labirint). În 1961 filmul lui Alain Resnais, după un scenariu al său, L’Année dernière à Marienbad (Anul trecut la Marienbad), este distins cu premiul ‚Leul de aur’ la Festivalul de la Veneţia. Este şi autorul unui important volum de eseuri, Pour un nouveau roman (Pentru un nou roman). Alături de Nathalie Sarraute şi de Michel Butor, e unul dintre creatorii ‚Noului Roman’ francez.
50 voturi
Încarc...
