„Cartea ignoranţei – mic tratat pentru cei care ştiu… că nu ştiu” este o enciclopedie amuzantă a erorilor intrate în patrimoniul bunului-simţ şi considerate adevăruri. Volumul a apărut la Editura Nemira.

John Lloyd şi John Mitchinson sunt doi autori care au speculat superficialitatea cu care majoritatea adulţilor şi-au însuşit cunoştinţe de ordin general, informaţii care de cele mai multe ori sunt la nivelul piciorului broaştei. Best-seller internaţional, „Cartea ignoranţei – mic tratat pentru cei care ştiu… că nu ştiu” este un compendiu care spulberă miturile despre informaţiile eronate intrate în patrimoniul bunului-simţ. Exemplele pe care brodează cu umor cei doi autori au fost selecţionate din programul „Quite Interesting” de la BBC, un concurs de cultură generală care a scos la iveală atât de multe concepţii greşite încât, adunate, ar putea să completeze lejer o enciclopedie a lucrurilor prost înţelese. John Mitchinson este chiar directorul departamentului de cercetare al respectivului program de la BBC şi autorul programului-concurs difuzat la acelaşi post britanic. John Lloyd nu e la prima colaborare pentru astfel de cărţi, având în portofoliu încă patru, din aceeaşi zonă.

Articolul integral din Cotidianul…

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

• Cartea mea de căpătâi este „După douăzeci de ani”. (Silviu Brucan)
• Când pun mâna pe un roman bun, nu-l las până nu-l termin. (Cleopatra)
• Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brancuşi)
• Prefer rima îmbrăţişată. (Veronica Micle)
• Femeia model trebuie să fie tânără. (Corneliu Baba)
• N-aveţi, cumva, un foc? (Nero)
• Şi totuşi, se învârteşte! (Galileo Galilei, la un chef)
• Eu sunt o excepţie: mi-am făcut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
• De când cu politica, am tras poezia pe linie moartă. (A.-carul Păunescu)
• Am fost corigent la zoologie şi literatură. (La Fontaine)
• Am oscilat între Şcoala Ardeleană şi Şcoala Militară. (Petru Maior)
• Aria cercului se bucură de o celebritate nemeritată. (Giuseppe Verdi)
• Nu intrati în marile complexe cu soţia. (Freud)
• Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
• Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
• Am picat la ţanc! (Aurel Vlaicu)
• Toţi oamenii de valoare au zburat din România. (Henri Coandă)
• De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un var. (George Topârceanu)
• Vrem să ne păstram limba şi portul. (Radu Măzare, primarul Constanţei)
• Marile cuceriri le-am făcut în moteluri. (Gingis-Han)
• Oştenii mei, astăzi avem exerciţii de tragere! (Vlad Ţepeş)
• Americanii s-au obişnuit cu insula în coastă. (Fidel Castro)
• Nu sunt de acord cu femeile care îşi spionează bărbaţii. (Mata-Hari)
• Într-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la pătrat. (Pitagora)
• Forma mea de protest este demonstraţia. (Pitagora)
• Posteritatea va crede că am avut un singur ou. (Cristofor Columb)
• Am ajuns în America pentru că m-a trimis nevasta după cartofi. (Cristofor Columb)
• Ca orice om, am fost şi eu la strâmtoare. (Magellan)
• Suntem rude, dar foarte îndepărtate (Fraţii Grimm)
• Duc o viaţă regulată; mă culc la şapte, mă scol la şapte. (Albă-ca-Zăpada)
• Ce mică-i lumea! (Gulliver în ţara piticilor)
• Femeile cu picioare lungi sunt cele mai bune la pat. (Procust)
• A fost nuntă cu dar, dar nu cine ştie ce! (Zamfira)
• Aştept Ziua Recunoştinţei. (Peneş Curcanul)
• Mă duc să mă caut. (fiul rătăcitor)
• Noi vrem pământ! (un extraterestru)
• Justiţia noastră este bolnavă. (un doctor în drept)
• Eu stau, tu stai, el stă… (imnul de stat)

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Umor
Comenteaza! »

Eu sau… tot eu, dar în mintea mea, în inchipuirea mea, am ajuns în trecutul meu, în ţara copilăriei mele, vis pe care îl doresc mereu şi mereu, vis pe care îl doresc să devină încă odată realitate.

Am închis ochii şi…! am început să cobor… încet… încet… în întunericul din mine. Sunt pe scara timpului meu, în conştiinţa şi memoria mea. Mă uit în jos şi văd un hău imens. Sus lumină şi zgomote obişnuite. O uşă trântită. O voce răstită. Un claxon strident. Ploaia în geam şi zgomotul rafalei de vânt şuierând.

Ce să fac? Încă simţeam presiunea pleoapelor, presiune încă moale, dar din ce în ce mai îndepărtată. Încă nu coborâsem nicio treaptă şi sunetele se depărtau din ce în ce mai mult. M-am hotărât, cobor.

Să văd cine sunt Eu.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Viorel Muha in Memorii
2 comentarii »

Epoca tunel – tunel luminos la un capăt, tunel întunecos la celălalt capăt.

Furnale, cuptoare cu flăcări, zgură, cale ferată plină de funingine, ciment, case cu acoperişuri betonate fără voie, erau piesajul trăirii noastre. Lungi şiruri de camione cu praf înecăcios, praf amestecat cu motorină, praf omorând respiraţii de plămân de copil, de om, de bătrân, de femeie, ne împuţinau şi comprimau timpul, ne scurtau viaţa. Coloane catalitice cu lungi coşuri, cu flăcări roşiatice, în coloane ca nişte şerpi, coloane ce colorau cerul în culorile iadului, se profilau la orizont. Tramvaie bolcănind şi zguduind, cu zdrăngănit de roţi neunse, în şiruri întunecose de culori închise, cu oameni chinuiţi atârnând în scări, cu uşi strâmbe, atârnători scrâşnind din dinţi în disperarea întârzierii, se îndreptau sub soarele şi cerul albastru spre uriaşele porţi, porţi care înghiţeau tăvălugul nesfârşit. Vane uriaşe, nestinse niciodată, mestecau oţelul, oţel cu flacară roşie îndreptată spre direcţia de nezdrucinat a victoriei epocii.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Viorel Muha in Memorii
Comenteaza! »