17 ianuarie 2008
1984 – an greu din decada prăbuşirii economice, morale şi sociale a ţării noastre. An al decadei de groază din sistemul comunist. Decada de foame, frig, decădere morală şi întipărirea în mentalul unora, că furtul, mita şi şpaga, respectiv îndoirea coloanei vertebrale cu capul atingând podeaua, reprezentau valori fundamentale ale vieţii lor. Devenise mândrie pentru ei, etalarea acestui mod.
Instituţiile statului totalitar, subordonate partidului unic, contribuiau din plin la acest proces de degradare. Una din aceste instituţii vitale pentru o naţiune a fost şi este Justiţia, respectiv sistemul juridic cu componentele sale adiacente. Repercursiunile a ceea ce s-a întâmplat în acei ani se regăsesc mult amplificate şi de altă natură astăzi.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Memorii
1 ianuarie 2008
Fragmente din romanul „De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger, tradus de Catinca Bratu şi Lucian Ralea, ediţia apărută în 2001 la Polirom:
„Dacă vreţi într-adevăr să aflaţi ce s-a întâmplat, probabil c-o să întrebaţi în primul rând unde m-am născut, cum mi-am petrecut copilăria mea amărâtă, cu ce s-au ocupat părinţii înainte de naşterea mea şi alte rahaturi d-astea gen David Copperfield, dar, dacă vreţi să ştiţi, n-am niciun chef să le înşir pe toate. Mai întâi pentru că mă plictiseşte, pe urmă pentru că, dacă m-aş apuca să vorbesc cât de puţin de treburile lor intime, părinţii mei ar face câte două hemoragii fiecare. Sunt foarte sensibili când e vorba de lucrurile astea, mai cu seamă tata. Sunt ei drăguţi şi cumsecade ― nu spun nu ―, da’-s îngrozitor de sensibili. De altfel, n-am de gând să vă debitez autobiografia mea nenorocită sau alte prostii d-astea. Vreau doar să vă povestesc despre întâmplările demente pe care le-am trăit în preajma Crăciunului, înainte s-ajung la capătul puterilor şi să fiu nevoit să vin aici să mă potolesc. Vreau să spun că mai mult nu i-am povestit nici măcar lui D.B. ― şi, oricum, D.B. e fratele meu. Stă la Hollywood, şi Hollywood-ul e destul de aproape de locul ăsta amărât unde mă aflu acum, aşa că vine să mă vadă mai la fiecare sfârşit de săptămână. Când m-oi întoarce acasă, luna viitoare, poate c-o să mă ducă tot el, cu maşina. Şi-a cumpărat de curând un „Jaguar”. O jucărie englezească din alea care prind două sute de mile pe oră. A dat aproape patru mii de dolari pe ea. Are bani acum, nu glumă. Înainte nu prea avea. Când locuia la părinţi nu era decât un scriitor ca toţi scriitorii. Dacă încă n-aţi auzit de el, să ştiţi c-a scris un volum de nuvele grozave: Peştişorul auriu. Dintre ele, cea mai reuşită e aia care se cheamă tot Peştişorul auriu. O poveste despre un puşti care nu lăsa pe nimeni să se uite la peştişorul auriu, fiindcă-l cumpărase din banii lui. Mă prăpădesc după nuvela asta. Acum D.B. e la Hollywood. Se prostituează. Dacă e ceva de care mi-e silă sunt filmele. Să n-aud de ele!”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Cărţi, Fragmente literare
6 decembrie 2007
Vineri, 7 decembrie 2007, ora 12:00, la Librăria Diverta din Plaza România, se va lansa excepţionala carte „1421 – Anul în care China a descoperit lumea” de Gavin Menzies, în prezenţa autorului.
La eveniment vor participa Preşedintele României, Traian Băsescu, Excelenţa Sa Ambasadorul Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Bucureşti, Robin Barnett şi Excelenţa Sa Ambasadorul Chinei la Bucureşti, Liu Zengwen.
Cartea „1421 – Anul în care China a descoperit lumea” este o lucrare inedită despre primii exploratori ai lumii noi, un amestec izbutit de istorie documentară şi de dovezi concludente ce rescriu povestea descoperirilor geografice. Publicată în România de editura House of Guides, cartea emite teoria conform căreia, de fapt, marii navigatori europeni şi-au fundamentat descoperirile geografice pe experienţele anterioare ale flotei chineze.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
4 decembrie 2007
I se urâse şi lui Păcală să tot umble răzleţ prin lume, aşa fără de nici o treabă, numai ca să încurce trebile altora şi să râdă de prostia oamenilor. Se hotărî dar să se facă şi el om aşezat, ca toţi oamenii de treabă, să-şi întemeieze casa lui, să-şi agonisească o moşioară, — vorbă scurtă, — să se astâmpere odată.
Şi fiindcă românul zice că nu e nicăieri mai bine ca în satul lui, Păcală se întoarse şi el în satul lui şi începu cum încep toţi oamenii care n-au nimic, adică făcu ce făcu de-şi agonisi o viţeluşă şi o trimise la păşune în izlazul satului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Poveşti
14 noiembrie 2007
Horia-Roman Patapievici aparţine, prin cărţile lui, publicate toate după 1990, unui peisaj de ruptură traversat de cultura română, în care s-a afirmat, de la debut, sub cele mai nobile auspicii. A intrat ca o statuie vie într-o lume a statuilor smulse de pe soclu, ce se consuma în „judecăţi de apoi” cotidiene.
A scris cărţi menite să devină un vast câmp de tragere sau să aibă soarta Sfântului Sebastian, în bătaia săgeţilor, într-o lume de suspecte proclamări ale imaculării sau disidenţei şi de perpetuu abandonate rechizitorii.
Libertatea intrată ca un deus ex machina a paralizat multe mâini harnice la scris înainte de 1989. Am asistat la abandonarea culturii fără de putere pentru puterea fără de cultură. S-a creat un nou vad mocirlos sau un pământ al făgăduinţei, sterp în realitate.
Patapievici a apărut, în acest Babel al libertăţilor fără cultura libertăţii, ca un erou magic. Comparat cu Kierkegaard, adulat, adjudecat, sau abhorat, a avut forţa de a înainta împotriva curentului, administrându-şi talentul şi energiile, când ceilalţi şi le risipeau.
Articolul integral din Adevărul…
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Cu doftorie amară,
Acel bolnav înviază,
Cu critică şi ocară,
Răul moral se-ndreptează.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Eseuri
