Medicina modernă este în pericol de a pierde un mijloc puternic şi de modă veche: atingerea umană. Medicul şi scriitorul Abraham Verghese descrie ciudata noastră lume nouă în care pacienţii sunt simple date şi face apel la reîntoarcerea la examenul medical tradiţional.
Au fost numite „sfintele Somaliei”. Doctorul Hawa Abdi şi fiica ei Deqo Mohamed discută despre clinica lor din Somalia, unde – în faţa războiului civil şi a opresiunii deschise a femeilor – au construit un spital, o şcoală şi o comunitate a păcii.
Caut prin buzunarele vieţii o monedă, pentru încă o zi. Dar de multe ori mă întreb dacă am luat cei mai buni pantaloni de viaţă. În poşetă am uitat o oglindă care trăieşte ziua de ieri. Oare cum va fi mâine? Vitrinele se uită urât la mine. În parcul pustiu un câine stă pe-o bancă care ţine de lesă, un alt câine. O statuie uscată de timp a înţepenit la trecerea de pietoni. A uitat să mai treacă. De fapt nici nu mai poate, de şuvoiul de maşini. Plouă cu lacrimi din mine, încet de sus. Oare am ajuns cer? O macara îmi mărgineşte privirea, de foarte mulţi ani. Ea sprijină o clădire, să nu cadă. Au început să apară altele noi, după douăzeci de ani. Dar încă stau drepte, clădirile. Un şir de borduri şi-au făcut ziduri de cetate. Cineva din sectorul nimănui le-a mai pus un alt şir de borduri pe spate. Operaţiunea a lăsat multe blocuri fără privire, fiind în continuare zbârcite şi cu faţada cenuşie. Piaţa a devenit o operă. În ea stau toate culorile şi cântă numai opere turceşti sau greceşti, artificiale. Dar la puţini spectatori. Trecători care nu se opresc, ci doar trec şi se uită.
Marţi, 10 noiembrie 2009, ora 19.00, Teatrul Metropolis prezintă premiera spectacolului „Doctori, femei şi alte întâmplări” după „Tailleur pour dames” de Georges Feydeau. Reprezentaţia face parte din seria celor cinci premiere prin care aniversează 2 ani de la înfiinţare.
Dacă există în literatura română un certificat de naştere al realismului magic, cu siguranţă el este de găsit în nuvela „Secretul doctorului Honigberger” de Mircea Eliade. Toate ideile-forţă ale curentului iniţiat de istoricul religiilor se regăsesc aici: lumile paralele ca expresie „solidificată” a unor epoci trecute, dispariţiile de persoane, alunecate dintr-o lume într-alta, posibilitatea suspendării şi abolirii timpului prin tehnici mistice, revelaţiile esenţiale ale unor accidente existenţiale. Humanitas Multimedia a publicat o versiune audio, în lectura lui Ion Caramitru.
Literatura memorialistică, alcătuită din jurnale intime, corespondenţă, confesiuni şi amintiri, denumită de Tudor Vianu „literatura subiectivă”, are o funcţie cognitivă în definirea unor personalităţi din trecut, în cercetarea fenomenului literar, artistic şi ştiinţific dintr-o anumită epocă.
Evident, toate categoriile literaturii subiective trebuie privite cu o anume circumspecţie, impusă de însăşi substanţa lor, însă asupra gradului autenticităţii conţinute nu e necesar să planeze o atitudine preconceput dubitativă. Dimpotrivă, pot releva adevăruri confirmate şi pe alte coordonate.