Secretul doctorului Honigberger
Dacă există în literatura română un certificat de naştere al realismului magic, cu siguranţă el este de găsit în nuvela „Secretul doctorului Honigberger” de Mircea Eliade. Toate ideile-forţă ale curentului iniţiat de istoricul religiilor se regăsesc aici: lumile paralele ca expresie „solidificată” a unor epoci trecute, dispariţiile de persoane, alunecate dintr-o lume într-alta, posibilitatea suspendării şi abolirii timpului prin tehnici mistice, revelaţiile esenţiale ale unor accidente existenţiale. Humanitas Multimedia a publicat o versiune audio, în lectura lui Ion Caramitru.
Un scurt fragment:
Mircea Eliade (Bucureşti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986) a făcut studii de filozofie la Bucureşti, încheiate cu o teză despre filozofia Renaşterii (1928) şi la Calcutta, India (decembrie 1928–decembrie 1931). Şi-a susţinut doctoratul în filozofie, la Bucureşti, cu o lucrare asupra gândirii şi practicilor yoga (1933).
Între anii 1933 şi 1940, simultan cu o intensă activitate teoretică, beletristică şi publicistică, a ţinut cursuri de filozofie şi de istoria religiilor la Universitatea din Bucureşti. În timpul războiului, a fost ataşat cultural al ambasadei României la Londra (1940–1941) şi al legaţiei române de la Lisabona (1941–1945). Din 1945 s-a stabilit la Paris, unde a predat istoria religiilor, întâi la Ecole Pratique des Hautes Etudes (până în 1948), apoi la Sorbona. Invitat în S.U.A., după un an de cursuri ţinute ca Visiting Professor pentru „Haskell Lectures“ (1956–1957), a acceptat postul de profesor titular şi de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985, Catedra „Mircea Eliade“) a Universităţii din Chicago.
1 voturi
Încarc...