Blog.Citatepedia.ro
cărţi, teatru, cinema, muzicăSearch Results
Flori
„Nervozităţile în jurul lui Anatole France” de Paul Zarifopol
Zece ani după moartea lui Sainte-Beuve, publica A. J. Pons, unul din secretarii dispărutului, o colecție de mahalagisme savuroase, cu titlul de perfidă modestie: Sainte-Beuve et ses inconnues. Toate măruntele glorii și profite sexuale, pe care disciplina burgeză le categorisește ca inavuabile, erau concentrate aici, cu o solicitudine demnă de metoda nemilos curioasă a răposatului însuși – un Sainte-Beuve en pantoufles, care a scandalizat cât trebuie și a făcut fericit un public ce se credea, mai mult decât cel de astăzi, obligat să manifeste pudoare ofensată, și avea prin urmare cu atât mai mare aptitudine de a sorbi, în ascuns, suculența veșnică a sugestiilor literare pe temă de realități erotice.
Dar secretarii de la anii 80 se împiedecau în oarecare delicatețe: așteptau să se răcească bine mortul înainte de a vărsa în public mizeriile lui ascunse: zece ani înseamnă că Pons avea un tact răbdător perfect elegant. Și apoi întreaga tratare e de o malițiozitate foarte politicos reținută. Este evident însă că, pe când Anatole France trăgea de moarte, devotatul său Jean-Jacques Brusson trebuia să fi isprăvit aproape corecturile. Câteva săptămâni după îngroparea eroului, cartea izbucnea, și o celebritate groasă era garantată secretarului pentru un an de zile.
Continuare »
Pod aforistic peste paradoxala Dunăre albastră
Pentru România, Occidentul a devenit un adevărat pol magnetic. Busolele româneşti din ultimii treizeci de ani îndeamnă invariabil spre Vestul cel policrom.
Excepţie face Dunărea, căreia de la naştere îi prieşte culoarea închisă. Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră şi, cu toate că e albastră, pleacă întins spre Marea Neagră. Deşi se naşte în Germania, paradoxal, Dunărea o ia la vale, lasă în urmă capitale şi locuri minunate, parcă obsedată de litoralul românesc.
Pe o porţiune însemnată, Dunărea separă Serbia de România. Despărţirea e formală. Fluviul udă echitabil ambele maluri, permiţând celor două popoare să se privească direct în ochi.
Continuare »
„Cotadi și Dragomir” de Urmuz
Cotadi este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreață și încărcat cu sclipitori și scumpi piepteni de bagă.
Cotadi nu are niciodată pozițiunea verticală, din cauza unei îmbrăcăminte de șiță ce-i formează un fel de cuirasă și care, deși îl jenează teribil, o poartă însă cu o desăvârșită abnegație direct pe piele, sub cămașa țărănească cu ciucuri, de care nu se desparte niciodată. O particularitate a lui Cotadi este că, fără să vrea, devine de două ori mai lat și cu totul străveziu, dar aceasta numai de două ori pe an, și anume, când soarele ajunge la solstițiu.
Continuare »
Tu
Bogdan Ioan, artistul care a devenit „Vocea României” în 2018, se pregătește pentru o premieră, la care a muncit mult timp, lansarea primei sale piese, „Tu”. Piesa este compusă de Adrian Radu și Cristian Sanda, care semnează și versurile, alături de Vlad Cireșan. Producătorul piesei este Adrian Radu, mixul este realizat de Cristian Dobrică și Adrian Radu, iar masterul de Cristian Dobrică.
Continuare »