Pe 14 aprilie 2010, invitatele Salonului de poezie de la Institutul Cultural Român de la Stockholm sunt Ileana Mălăncioiu şi Marie Lundquist, două poete pe care le apropie stilul ascetic şi concis, precum şi preocuparea pentru tematica morţii. Vor mai participa editorul Jonas Ellerström şi traducătoarea Inger Johansson.
Continuare »
1 voturi
Încarc...Fotojurnalistul James Nachtwey îşi vede dorinţa TED Prize îndeplinită, în timp ce noi împărtăşim puternicele sale fotografii care imortalizează XDR-TB, un tip de tuberculoză rezistentă la medicamente care schiţează o criză medicală globală. Află cum poţi ajuta pe www.xdrtb.org.
fără voturiÎncarc...
La Editura Leda a apărut cel mai bine vândut roman în Marea Britanie în anul 2008 şi cu peste un milion de exemplare vândute numai în Germania: „Nu-i timp de rămas-bun” de Linwood Barclay.
Cynthia Bigge, o adolescentă dificilă, se trezeşte mahmură după o noapte de petrecere şi nu-şi mai găseşte familia — tatăl, mama şi fratele ei Todd au dispărut fără a lăsa nicio urmă, niciun indiciu, nici măcar un bilet de rămas-bun. După douăzeci şi cinci de ani, dispariţia familiei Bigge rămâne acelaşi mister de nepătruns. Cynthia angajează un detectiv particular, apelează la o emisiune de televiziune gen reality-show, cu speranţa că, undeva, cineva ar putea şti totuşi ceva. Demersurile ei declanşează o avalanşă de semne care spun unul şi acelaşi lucru: dacă scormoneşti trecutul, rişti să afli sau să păţeşti ceva ce nu-ţi doreai.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Jurnalistul Misha Glenny a petrecut câţiva ani într-o curajoasă investigaţie a reţelelor criminale de pe cuprinsul întregului glob, care au ajuns să reprezinte aproape 15% din economia globală. De la Mafia rusească şi până la cartelurile drogurilor, sursele sale includ pe lângă agenţi de poliţie şi din serviciile de informaţii, şi criminali turnători.
fără voturiÎncarc...În cele câteva luni de la lansarea în limba suedeză, poetul Ioan Es. Pop a devenit deja pentru suedezi un reper al literaturii române. Volumul de versuri „Ieud utan utgång” („Ieudul fără ieşire”, traducere în limba suedeză de Dan Shafran, Editura Tranan 2009) a fost recenzat cu entuziasm de cotidienele Svenska Dagbladet şi Helsingborgs Dagblad, precum şi de Radiodifuziunea suedeză. De asemenea, „Ieud utan utgång” a stârnit discuţii pe diverse bloguri literare suedeze (Bodil Zalesky, blogul scriitorului Thomas Nydahl, Sondera, Den långsamma bloggen).
Presa literară a remarcat la unison forţa poemelor lui Ioan Es. Pop: ”Claustrarea este un motiv central la poetul român Ioan Es. Pop, dar poemele în sine oferă o ieşire. Mulţumită lor, realitatea ne apare cu totul nouă. La câte poeme nu depinde totul de ton? Dacă tonul este credibil, dacă textul crede în el însuşi, cititorul este prins în mrejele lui. Tonul poeziei lui Ioan Es. Pop este unul care nu dă greş” scrie critical literar Erik Bergqvist de la Svenska Dagbladet. Comentariile lui Kristofer Folkhammar de la Helsingborgs Dagblad se îndreaptă în aceeaşi direcţie: ”Ieudul fără ieşire este format din poeme frumoase şi laconice despre claustrare, poeme cu efect întârziat. (…) Scrise într-un stil aparent simplu, la o primă privire încremenite, poemele îmi pătrund pe nesimţite în minte, zguduindu-mă cu forţa lor. Pentru că această austeritate ascunde în sine o violentă forţă claustrofobă”. Jurnalista Bodil Zalesky receptează volumul într-un mod similar: ”poemele lui Ioan Es. Pop induc cititorului o tensiune sufletească cumplită, pur şi simplu îţi iau respiraţia”. În emisiunea Obs a Radiodifuziunii suedeze, scriitorul Henrik Nilsson comentează astfel: “în poemele lui Pop domină un sentiment de claustrare care poate fi asociat cu îngrădirile impuse de dictatură. Totuşi, nu cred că că aceste poeme trebuie interpretate politic, întrucât cuprind referinţe mitologice şi existenţiale mai presus de epoci şi de orânduiri politice anume”.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Am socotit potrivit ca în fruntea listei epigramiştilor beneficiari ai atenţiei lui Cincinat Pavelescu să fie cei cărora li s-au dedicat mai multe epigrame. Printre aceştia se numără, după câte am constatat, nepotul său, Mircea Pavelescu, născut în 14 octombrie 1908, când Cincinat Pavelescu avea 36 de ani, iar Ion Pavelescu – deasemeni unchi – avea 19 ani.
Anii au trecut, Mircea a crescut şi, precum cei doi unchi ai săi, a devenit poet scriind – după cum arăta G. Călinescu – «o poezie fantezistă firească şi graţioasă (Pasărea Paradisului), adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ştrengărească melancolie».
Ca şi cei doi unchi ai săi, Mircea se apropie de epigramă şi e de presupus că îşi încearcă pana şi talentul în catrene adresate cel puţin unuia dintre dânşii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă faţă singur săgeţilor trase de cei doi versaţi şi deosebit de talentaţi înaintaşi ai săi.
Continuare »
2 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies