22 august 2018
Auke Ijspeert proiectează bioroboți, mașini modelate după animale reale care sunt capabile să facă lucruri complexe și care arată ca și cum ar fi deprinse din paginile unui roman științifico-fantastic. Procesul de creare a acestor roboți duce la o mai bună automatizare care poate fi folosită pentru servicii de căutare și salvare. Însă acești roboți nu doar că imită lumea naturală – aceștia ne ajută să ne înțelegem biologia mai bine, deblocând secrete pe care nu le cunoșteam despre măduva spinării.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
20 august 2018
Igor Bergler, autorul bestsellerurilor „Biblia pierdută” și „Testamentul lui Abraham”, revine cu o colecție de șase povestiri de neratat adunate sub titlul „6 poveşti cu draci„.
Nemulțumiți de mediocritatea creatorului lor, șase draci evadează din tot atâtea tablouri. Altul are o revelație de factură kafkiană – e un Gregor Samsa întors pe dos, îndrăcit, în răspăr. Un altul preia legenda faustiană și o împinge până la ultima consecință. Unul e pirat, gentleman și cavaler. Cei mai mulți au grave probleme identitare. Și surprizele nu se opresc aici.
Dracii lui Igor Bergler sunt foarte departe de imaginile clasice ale răului, ei aparțin mai degrabă generației de îngeri căzuți, transformați în eroi civilizatori, dar nu numai. Un text de o densitate nebună, inteligent și distractiv în același timp, în care Márquez se întâlnește cu Borges, Kafka cu Goethe și Eco cu Bulgakov. O carte de neratat, un roller coaster în care nu poți urca fără centură de siguranță și unde nimic nu e ceea ce pare.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
14 august 2018
Sufletul femeii e o enigmă; femeia e un sfinx, o șaradă — spun adoratorii ei fervenți, care se cred totuși misogini.
Această concepție, datorită misticismului erotic al vremii, a intrat cu timpul în rândul adevărurilor curente.
Psihologii și romancierii au încercat s-o documenteze la infinit, poeții „anormali” au pus-o în versuri și i-au exagerat conținutul. Iar femeia a acceptat-o cu grație…
„Sfinxul” își intitulează și dna Hortensia Papadat-Bengescu noua sa carte de feminități. În treacăt fie zis, ceea ce vrea să sugereze acest titlu ușor ostentativ poate fi însă obiect de controversă pentru spiritul vremii în care intrăm. Se pare că omul acestei vremi va întinde, în sfârșit, antagonistei sale de până ieri o mână de împăcare și de ajutor: „Ai fost roabă umilită, ai fost sfinx idolatrizat. Fii de acum înainte om, și vino alături de mine…”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Impresii despre cărţi
2 august 2018
Mizeria umană e atât de mare, încât degeaba te mai miri. Degeaba te mai întristezi. Degeaba (poate) te mai scandalizezi. De ea nu ai pur și simplu unde te ascunde. Iar de-ai vrea cumva să fugi de efectele ei, tot degeaba. Mizeria umană se află în toate, o poți găsi până și în rarele colțuri morale ale naturii umane, pe care nu doar că reușește cu brio să le paraziteze, ceea ce încă ar fi… acceptabil, dar cărora le preschimbă chiar și natura fundamentală, chiar și rolul, trecându-le, în mod pervers, în rândul cauzelor producătoare de urâtul divers ce-l definește pe om.
Și astfel ajungi la concluzia întoarsă pe dos că, de fapt, mizeria umană s-a născut nu și din mai multă mizerie umană, ci exact din opusul său, din absența ei, din partea infimă a naturii umane care nu o cunoaște.
Ce exemplu să dau (căci ele sunt cu nemiluita)?
Continuare »
Încarc...
Publicat de Patrick Călinescu in Eseuri
26 iulie 2018
Ca să spun, în termeni oarecum filosofici, ce este blestemul, trebuie întâi și întâi să construiesc următorul model al naturii.
Să zicem că realitatea este nucleul dur al naturii.
Apoi să zicem că timpul care se scurge, adică temporalitatea in actu, și nu in potentia, reprezintă fundația pe care stă (sau pe care se sprijină în perpetuitate) realitatea.
În fapt, timpul care se scurge e ca o fundație pentru realitate numai în măsura în care acesta (timpul metaforizat ca fundație) poate fi vizualizat drept bază a realității, pe care ea, întreagă, funcționează.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Patrick Călinescu in Eseuri
25 iulie 2018
„Cocostârcul albastru” cuprinde o serie întreagă de povestiri, independente una de alta, dar legate între ele printr-un fin procedeu de compoziție. Fiecare în parte face impresia unei mici capodopere. Alăturarea formează ca un mozaic de pietre prețioase și farmecul lor sporește încă din ansamblu.
Este o armonioasă îmbinare de romantism și realism, o perindare captivantă de întâmplări din trecut și din vremea mai nouă, de oameni mânați de patimi care sfârșesc uneori tragic; o galerie variată de figuri, unele prinse în cadrul mai aspru al prezentului, altele evocate ca într-o lumină de vis din pâcla vremii și din liniștea morții.
Niciodată, chiar în opera dlui Sadoveanu, poezia naturii ș-a amintirilor, nostalgia și melancolia pătrunzătoare a lucrurilor dispărute pentru totdeauna nu și-au găsit o expresie artistică mai desăvârșită.
Cartea aceasta e cea mai pură esență de sadovenism.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Impresii despre cărţi