Clapele albe ale unui pian, uitat, bat sunete care îmi şoptesc: – la dana portativului muzicii vieţii, pot ancora suflete, sunete – valuri, aduse dinspre larg de dincolo de orizont. Am început să le duc dorul înspre viitor. Curatul nu-mi poate alunga, încă, gunoiul celor care-mi murdăresc prezentul. Nu pot să încep să astup fundul gropii vieţii mele, de jos în sus. De ce să ne îngropăm singuri înaite de-a ne fi născut, strigă cei care nu vor drumul neatului. Copii de dinaintea dragostei şi iubirii nu vor să mai fie. Monştrii le iau dreptul la viaţă. La vămile intrării bucuriei, îngeri negri în sutane şi cu inimi de piatră, vămuiesc suflete, împuţinându-le.
Pe tronuri de judecată, stau cruci întoarse spre gropa vieţii. Balanţa lor stă şchioapă într-un picior! Sunt sunete multe pe care nu mai vreau să le mai ascult, sunete oarbe, negre. Pe imagini care îmi scot ochii, guri hâde, strâmbe, guri care poruncesc sentinţe inegale şi care rănesc libertatea noastră, vopsesc cu bidineaua în alb, oamenii întunericului, cărora le deschid libertatea spre lumea lor, întoarsă împotriva luminii. Murim încet şi câte puţin. De ce trebuie să-i ascult prin ceea ce-au fost, cu-un ieri întunecat, printr-un prezent care îmi ia lumina viitorului? Nu-mi doresc predestinare care să intersecteaze drumuri fără sens şi pe care nu viaţa mi le pune în cale. Mă întreb de ce şi pentru ce? Linia existenţei nu-mi moare în întunericul voit de alţii!
La finele anului 2010, Editura Scrisul Românesc a publica volumul de aforisme „Noroi aurifer” de Valeriu Butulescu. În fapt, această apariţie editorială reprezintă materializarea sub formă tipărită unitară a ciclului de aforisme cu acelaşi titlu, la care autorul a lucrat în ultimii ani. Majoritatea aforismelor din volum sunt deja disponibile pe Citatepedia.
Dacă ţinem cont şi de cărţile scoase peste hotare, Valeriu Butulescu a publicat pănă acum 35 de volume de aforisme, în 29 de limbi. În reviste de cultură sau în publicaţii online au mai apărut aforisme în alte 16 limbi. În total este vorba de vreo 45 de limbi, o parte din traduceri fiind disponibile şi pe Citatepedia.net.
Aula Magna. Lumina acelei săli impunătoare se revărsa asupra tocilor încinse, nerăbdătoare şi plictisite în acelaşi timp. Absolvenţii Facultăţii de Limbi Întortocheate aşteptau ca profesorii să-şi facă apariţia, unul câte unul, şi să-şi ţină discursurile pline de emfază la pupitrul ce aducea puţin a Turnul din Pisa. Dintr-o încăpere obscură porneau spre scena improvizată câteva siluete bătrânicioase şi parcă lipsite de orice brumă de interes vizavi de ceremonia aflată în plină desfăşurare. Zgomotul aplauzelor se îmbina atât de bine cu atmosfera încărcată de entuziasm încât păreau rupte dintr-o singură entitate. Îngustia Strâmtan şi Eron Prepondereanu, stând undeva mai în spate, feriţi de urechile fine ale cadrelor didactice, purtau o polemică aprinsă despre nu-ştiu-ce temă de etică profesională privind urmărirea cailor verzi pe pereţi.
Filmul de debut al lui Florin Șerban, „Eu când vreau să fluier, fluier”, a concurat de curând în competiția internațională a Festivalului de Film de la Stockholm, festival printre ai cărui parteneri s-a numărat și ICR Stockholm. George Piștereanu a fost recompensat, pentru prestația din acest film, cu premiul pentru cel mai bun actor. „Eu când vreau să fluier, fluier” a fost lansat pe marile ecrane suedeze pe data de 3 decembrie 2010, fiind distribuit de către Folkets Bio, iar ecourile din presă nu au întârziat să apară.
Mark Roth studiează animația suspendată: arta închiderii proceselor vitale si repornirea acestora. Este o știință incredibilă, dar nu este science fiction. Indusă prin utilizarea unui gaz toxic in alte conditii letal, animația suspendată are potențialul să ajute victimele care au suferit traume sau atacuri de cord, sa poata supraviețui îndeajuns de mult astfel încăt să poată fii tratate.
Universal Channel va fi difuza în premieră în România, în fiecare luni, de la ora 22:00, începând din 29 noiembrie 2010, un nou serial poliţist. Acesta se numește „Scindat” („Shattered”) și este un thriller/dramă ce îl are ca protagonist principal pe detectivul Ben Sullivan (interpretat de Callum Keith Rennie), de la secția de Omucideri, care este ajutat de noua lui parteneră Amy Linch (interpretată de Camille Sullivan) în soluționarea a diferite cazuri de crimă din Vancouver. Inteligența și forța protagonsitului principal, cărora li se adaugă atmosfera și misterul cu totul demne de un film noir, sunt ingrediente ce intră în formula oricărui serial polițist de calitate.