5 ianuarie 2011

Noroi aurifer

La finele anului 2010, Editura Scrisul Românesc a publica volumul de aforisme „Noroi aurifer” de Valeriu Butulescu. În fapt, această apariţie editorială reprezintă materializarea sub formă tipărită unitară a ciclului de aforisme cu acelaşi titlu, la care autorul a lucrat în ultimii ani. Majoritatea aforismelor din volum sunt deja disponibile pe Citatepedia.

Dacă ţinem cont şi de cărţile scoase peste hotare, Valeriu Butulescu a publicat pănă acum 35 de volume de aforisme, în 29 de limbi. În reviste de cultură sau în publicaţii online au mai apărut aforisme în alte 16 limbi. În total este vorba de vreo 45 de limbi, o parte din traduceri fiind disponibile şi pe Citatepedia.net.

Vasile Ponea scrie în prefaţa cărţii „Noroi aurifer”:

Când atâţi tonţi solemni verticali se poticnesc de riscul de a fi oameni, apare Valeriu Butulescu, cu graţia minţii sale, să ne aducă cu picioarele pe pământ şi să ne facă să-i recunoaştem. In general, de cărţile lui Valeriu Butulescu trebuie să te apropii cu o oarecare sfială, căci cu sfială s-a apropiat şi el de temele alese, cu atât mai mult când este vorba de cărţile de aforisme, având în vedere că în ele a cuprins chintesenţa din universul vieţii semenilor săi, a oamenilor. Aforismele sale au o tematică multicoloră, din toate domeniile vieţii fizice şi chiar metafizice, individuale sau de grup.

Cu rezerve sufleteşti apreciabile, încondeiază parcă pentru nemurire tarele umane particulare, socio-politice, de circumstanţe trecute, prezente şi cu un vizionarism specific, chiar pe cele de perspectivă. Cu trecerea timpului, viaţa, cu întregul său cortegiu de aspecte i-a permis autorului să ridice vălul ipocriziei şi să-i descopere sublimul.

Chiar dacă, şi pe bună dreptate, din aforismele sale se desprinde o mare doză de subiectivism, modul paradoxal de a aranja cuvintele în text, dar mai ales de gândire profundă, induce cititorilor o stare de meditaţie, de analiză şi autoanaliză, care le permite să devină coautori, multiplicând sensurile aforismelor sale. Deşi suferinţa autorului este intrinsecă, el voieşte a o extrapola şi împrumuta, şi celorlalţi.

Referitor la Valeriu Butulescu aş menţiona: graţia minţii îl ridică pe autor deasupra celorlalţi şi îl va face să dăinuie. Din prezenta sa carte de aforisme se desprinde ideea: căpătând înţelepciune, percepi că vibraţiile de esenţă sunt doar cele sufleteşti, că lacrimile sunt adânci prin taină, iar misterul stă în inspiraţie.

Aforistica, această specie literară nu este la îndemâna oricui – nu se apropia oricine de ea – trebuie să ai o anumită putere de clasificare, de chintesenţializare şi un discernământ viguros. În aforismele sale, Valeriu Butulescu foloseşte ca material de studiu şi de interpretare, instinctele – ca părţi inferioare ale sufletului, raţiunea ce reprezintă o putere divină superioară, dar şi misterele, tainele vieţii, însă fără elogieri naive, ba chiar pigmentate cu umor. El realizează un dialog interior al sufletului cu sine, dar care are la bază raţiunea, fără să se creadă un înţelept.

Cu spaime presimţite şi biciuit de viaţă, în decursul celor 57 de ani ai săi, a experimentat pe rând destule ipostaze de trăire, pe care le sintetizează viguros în aforismele sale.