Scriitorii francezi clasici ne par adeseori, nouă modernilor, atât de expliciți, încât ne dau impresia că n-au deloc nevoie să fie explicați. Oamenii aceia se arată cu deosebire îngrijiți să se explice singuri. Cu băgare de seamă, ei își enunță judecățile, își definesc sentimentele, își demonstrează intențiile. Pe cât se poate, în grupuri de idei simetric dispuse, care uneori par a fi exact numărate, ca niște cifre frumoase trecute la condică pentru a fi adunate în josul feței, ori egal tăiată de pendulul neînduraților alexandrini, vorbirea clasică tinde oarecum la o simplicitate ultraelementară, la claritatea primară a propozițiilor rânduite cu didactică scumpătate în cărțile de citire. Și atât de mult pomenesc clasicii aceștia ei înșiși, direct, de claritate, simplicitate și rațională înțelegere, încât ne ispitesc a crede că pricepem și noi lucrurile de care vorbesc ei fără nici o silință, așa după cum ei se arată că înțeleg fără rest orice lucru de care mintea lor se atinge. Dar nu este în firea gândirii noastre de astăzi să creadă atât de simplu în perfecta realizare a vreunei clarități oarecare.

Tocmai plecând de la impresia aceasta inițială, noi ajungem a simți curiozitățile speciale ale literaturii de care vorbim, și acea renumită claritate însăși devine pentru noi problemă.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

Joi, 6 decembrie 2018, de la ora 19:00, în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, cu ocazia lansării audiobook-ului „Regina Maria, Jurnal de război, 1916–1918”, lectura de Oana Pellea, Editura Humanitas îi dedică o seară reginei care a fost sprijinul unui întreg popor aflat sub ocupație și mesagerul cel mai fermecător al speranțelor lui de unire. Invitatele Oana Pellea, Tatiana Niculescu și Lidia Bodea vorbesc despre însemnările prețioase care descriu momentele de tristețe și suferință din Primul Război Mondial, rezistența încăpățânată a reginei și intensa bucurie a Marii Uniri.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Joi 15 noiembrie 2018, la ora 17:30, în Galeriile Piedicastello (Museo Storico del Trentino), situate în Piaţa Piedicastello, 38122 Trento (TN), Italia, Ambasadorul României în Republica Italiană E. S. George Gabriel Bologan inaugurează expoziţia istorico–documentară „Din armata austro–ungară în slujba României Mari: Legiunea Română din Italia (1916–1919)”, curatoriată de Ioana Rustoiu, Zoran Marcov şi Ion Cârja, expoziţie organizată şi promovată de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, sub patronajul Ambasadei României în Italia şi cu susţinerea Institutului Cultural Român din Bucureşti, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara, Fundaţia Museo Storico del Trentino din Trento, Consulatul General Onorific al României în Trentino Alto Adige.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Ediţia din acest an a ceremoniei de decernare a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură (EUPL) a avut loc în data de 6 noiembrie 2018, la Palatul Belvedere din Viena. În cadrul acestei ceremonii, au fost anunţaţi câştigătorii competiției de scriere creativă „O poveste europeană: Câștigătorii EUPL descriu Europa” („A European Story: EUPL Winners Write Europe”).

Premiul juriului i-a revenit scriitoarei române Ioana Pârvulescu, pentru nuvela „O voce” („A voice”), tradusă în limba engleză de Mihnea Gafița.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Festivalul Național de Teatru (FNT), ediția a 28-a, care se desfășoară în București în perioada 19-29 octombrie 2018, aduce în fața bucureștenilor 36 de spectacole din selecția oficială a FNT. Păstrând tradiţia iniţiată în anul 2006 de directorul artistic și criticul Marina Constantinescu de a invita mari spectacole ale lumii la Bucureşti în cadrul FNT, şi în acest an, trei spectacole de teatru și alte trei producții din sfera dansului, semnate de nume mari ale scenei europene oferă publicului român ocazia de a lua contact cu unele dintre cele mai noi tendințe ale artei contemporane.


fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »

Acum doisprezece ani se împlinise un secol de la nașterea lui Flaubert. Frederic Masson, secretarul Academiei, om de bine și autor al multor volume asupra lui Napoleon, a refuzat să vie la serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist și a ponegrit familia franceză. O parte din presă a protestat atunci împotriva lui Masson, dar nimeni, mi se pare, n-a pomenit că acum patruzeci de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de către un literat, obscur ce-i dreptul, Henri Laujol, sprijinit însă cu energică simpatie de Anatole France.

Pe atunci, France ținea mult la romanele lui Feuillet, se emoționa gingaș de lirica lui Coppee, și Gyp îi plăcea cu deliciu: nu era, prin urmare, deloc anarhist și se avea deci bine cu „familia franceză”. În urmă, ideile lui s-au întors, putem zice, pe dos. Familia, statul și multe alte lucruri sfinte – nu numai franceze, ci oricare – au fost tratate în cărțile lui cu un haz minunat și cu o lipsă de respect desăvârșit. „Evoluțiile” lui au, incontestabil, eleganța violenței. E adevărat nostim și drăcos când același om zice, despre același lucru, azi așa, mâine din contra. Inconsecvența are farmec ștrengăresc. Dar în exercitarea acestei cochetării cronice, France a pus uneori, parcă, un fanatism care strică jocul: de exemplu, atunci când se avea bine cu Feuillet, Gyp, Coppee, deci cu familia franceză, a tratat, de dragul acestei familii, cu prea accentuată înverșunare pe anarhistul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-i face atâta cinste ca Masson, încât să-l numească anarhist – un calificativ cu oarecare prestigiu atunci când se aplică intelectualilor – ci îi zice de-a dreptul: prost, Don Quichotte, paiață dizlocată, și la urmă, spre mângâiere, „ce pauvre grand ecrivain”. E destul de tare.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »