Începând cu data de 8 iulie 2011, puteţi urmări pe marile ecrane producţia „Larry Crowne”, o comedie marca Tom Hanks, care este, în acelaşi timp, regizor şi producător al filmului, coscenarist alături de Nia Vardalos, dar şi protagonist al peliculei; distribuţia îi include şi pe Julia Roberts, Bryan Cranston, Cedric the Entertainer, Taraji P. Henson, Gugu Mbatha-Raw, Wilmer Valderrama, Pam Grier, Rami Malek, George Takei, Grace Gummer, Rita Wilson, Jon Seda.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Cinema, Impresii despre filme, Umor, Video, Ştiri
Comenteaza! »

Revista lunară de satiră şi umor „Haz de Necaz” publică, în numărul 14 din iunie 2001, pe o pătrime de pagină, următoarele precizări ale lui George Corbu:

Prietenia (nu doar literară) ce m-a legat de emeritul umorist şi epigramist Mircea Trifu (24.02.1922 – 20.06.1994) stă la originea a ceea ce avea să devină „Războiul (duelul) sutei de sonete”. În compania, ilustră, a mult talentatului coleg, am purtat cea mai paşnică bătălie de-a lungul primelor trei luni ale anului 1970. Cele 101 sonete scrise atunci – probabil, cel mai lung duel de acest gen din literatura română – au avut ca martori pe Tudor Muşatescu şi Mircea Pavelescu, iar ca arbitru pe Victor Eftimiu. Ele îmbracă astăzi haina tiparului, înainte ca vreun editor, în a cărei venire mai sper, să le ofere veşmântul aristocratic al unei cărţi, aşa cum, de altfel, şi-au dorit protagoniştii acestei confruntări ironico-umoristice.

Meritul esenţial în acest inedit încă fapt literar – din care antologia umorului liric îşi va recruta, poate, unele piese de rezistenţă (modestia este virtutea mediocrilor), revine strălucitului confrate Mircea Trifu care, lansând provocarea, a dat startul impresionantei competiţii.

Să mi se îngădue, până la împlinirea sorocului strângerii acestor creaţii într-un volum, a-i aduce încă şi încă, omagiul meu devotat incomparabilului Mircea Trifu, pentru strălucirea cu care a slujit decenii de-a rândul epigrama românească.

Nu este, cred, lipsit de interes să amintesc faptul că despre existenţa acestui virtual volum făcea referire însuşi Mircea Trifu, anunţându-l, printre cărţile în pregătire, pe clapeta copertei primului său volum („Epigrama”, Bucureşti, Editura LITERA, 1976).

2 voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Poezii, Umor
2 comentarii »

În anul 1976, Mircea Trifu avea gata pentru tipar volumul său „Epgramma”. Mai avea nevoie de ceea ce de obicei prezintă cititorilor pe autor şi creaţia sa – prefaţa, în care scop a adresat următoarea rugăminte:

Academicianului Şerban Cioculescu

Acestui nou născut volum –
Prin care-mi pun autograful –
Spre a porni voios la drum,
Vă rog să-i scrieţi epitaful!

fără voturi

Încarc...

Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
Comenteaza! »

Pe 7 martie 2010 a avut loc cea de-a 82-a ediţie a premiilor Oscar. A fost o noapte cu puţine surprize în ceea ce priveşte actorii şi producţiile care au fost premiate la cele mai importante categorii.

Drama „The Hurt Locker” a fost marea câştigătoare a serii, fiind recompensată cu 6 statuete pentru „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor, „Cel mai bun scenariu original”, „Cel mai bun mixaj de sunet”, „Cel mai bun montaj de sunet” şi „Cel mai bun montaj”. Regizoarea Kathryn Bigelow a devenit, astfel, prima femeie din istoria Oscarurilor care ia premiul pentru cea mai bună regie. „Sper că voi crea un trend”, a afirmat ea în culise. Scenaristul Mark Boal i-a mulţumit lui Kathryn Bigelow, numind-o „un regizor extraordinar şi o vizionară”. El a dedicat Oscarul pe care l-a câştigat trupelor aflate în Irak şi Afganistan. Producătorului peliculei „The Hurt Locker”, Nicolas Chartier, i-a fost interzis să participe la ceremonie, din cauza email-urilor pe care le-a trimis membrilor Academiei, în care îi ruga să-i voteze producţia.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Ioana Ioniţă in Cinema, Ştiri
Comenteaza! »

Asociaţia Tam-Tam şi Teatrul de Comedie prezintă sâmbătă, 17 octombrie, şi duminică, 18 octombrie 2009, de la ora 19:30, la Sala Studio a Teatrului de Comedie, premiera oficială a spectacolului „Domnişoara Iulia” de August Strindberg, regia Liviu Lucaci, decor Ştefan Caragiu, costume Dumitriţa Luncă, muzica Delia Nartea, sound design Mihnea Chelaru. Distribuţia este alcătuită din Delia Nartea, Ioan Cortea/Şerban Gomoi, Sorina Ştefănescu/Andreea Bârsan.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »

În anul 1605, de sub teascurile tiparniţei lui Juan de la Cuesta din Madrid vedea lumina zilei Don Quijote, un personaj fabulos, cum puţine se născuseră din vremea lui Homer încoace. Părintele său, Miguel de Cervantes y Saavedra, nu era licenţiat al universităţii din Salamanca, nici măcar bacalaureat, precum Samson Carrasco, ci un simplu soldat cărunt şi infirm, lăsat la vatră. Asemenea contemporanului său Shakespeare, avea şcoală puţină, dublată însă de un talent uriaş. Dascălul său, Juan de Hoyos, îl învăţase bine latina, dar mai ales castiliana, căreia Cervantes îi va fixa definitiv forma literară. Autorul nu era la primul păcat literar. Debutase pe când era elev, cu un sonet, patru redondillas, o copla şi o elegie în terţine, – toate într-o culegere de poezii publicate cu ocazia morţii reginei Isabela de Valois.

Poate că Don Miguel ar fi ajuns un bun poet de curte, versificator înzestrat, talentat căutător de rime, dacă n-ar fi simţit, irezistibil, chemarea armelor. Pentru o lungă perioadă de timp Cervantes lasă pana şi pune mâna pe sabie. Trăieşte nebunia eroică a războiului. Se înrolează în armata lui Juan de Austria. Îşi pierde un braţ luptându-se cu turcii în bătălia de pomină de la Lepanto (1571), ceea ce nu-l împiedică să se caţere, doi ani mai târziu, pe zidurile Tunisului, luând parte la asediul cetăţii. În drum spre Spania natală, cade în mâinile piraţilor berberi, fiind ţinut ostatic la Alger vreme de cinci ani. Paradoxal, muzele îl regăsesc tocmai la închisoare. În captivitate Cervantes îşi reia preocupările literare. Adresează secretarului regal Mateo Vasquez o scrisoare în versuri, foarte convingătoare, prin care imploră să fie răscumpărat. Însă piraţii au intuit valoarea scriitorului mai bine decât  Lope de Vega,  (ilustrul său detractor), cerând pentru eliberarea lui o avere: cinci sute de ducaţi în aur! Spania nu-l abandonează pe cel care va deveni inegalabila ei glorie literară. Regele, biserica şi familia pun mână de la mână şi banii se strâng.

8 voturi

Încarc...

Publicat de Valeriu Butulescu in Eseuri
2 comentarii »