Capitolul 3 al cărţii „Studii şi eseuri despre epigramă”, scrisă de Geo Olteanu, şi-a propus a trata tema şi poanta epigramei, respectiv cele care – din puncte de vedere funcţional – alcătuiesc strofa epigramei.
Deşi nu există reţete clare pentru a concepe poante şi pentru a le îmbrăca cu o temă, este foarte utilă o anumită sistematizare a noţiunilor teoretice pentru oricine doreşte să scrie epigrame de calitate. De fapt, studiul acestor noţiuni poate chiar da idei noi.
Romanul „Vremea schimbărilor”, semnat de Milian Oros, este unul de factură modernă. Tehnica de creaţie ţine de arta camilpetresciană din „Ultima noapte de dragoste…”
Acţiunea operei se plămădeşte dintr-o înlănţuire de scene cu semnificaţii simbolice. Capitolele, şaisprezece la număr, nu poartă un titlu sau un moto. Ele pot primi însă câte un titlu din partea cititorului, precum: turturica ucisă, o zi de coasă, avem oaspeţi, o vizită la spital, alarma etc. Acest atribut al operrei lui Milian Oros ne duce cu gândul la Ion Creangă sau Marin Preda, a căror operă oferă aceeaşi posibilitate cititorului. Autorul alternează cu abilitate scene din cotidian cu amintirile care-l copleşesc, cu trăirile aievea.
Autorul și pasionatul de aforisme James Geary poleiește o fascinantă piesă a limbajului uman: metafora. Prietenă de nădejde a artiștilor și scriitorilor, de la Aristotel la Elvis, metafora poate influența în mod subtil deciziile pe care le luăm, este de părere Geary.
A apărut al doilea număr al revistei „Constelaţii diamantine”, realizată de filiala Oltenia a Ligii Scriitorilor Români. După cum am anunţat la apariţia primului număr, fiecare număr al publicaţiei poate fi citit integral în Biblioteca Citatepedia.
Noul număr este mai consistent, atât ca număr de pagini, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul şi diversitatea acestuia. Este un efort editorial care merită toată atenţia.
A cincea piesă pe care o prezentăm din integrala creaţiei dramaturgice a lui Valeriu Butulescu este „Dracula (Carnavalul durerii)”, o comedie amară într-un act.
Scenariul este unul caracteristic pentru autor: o temă grea, cu idei profunde, cu momente dureroase, dar împănată cu ironii şi parodieri, cu umor inteligent, care face totul digerabil şi mai pătrunzător. Este o perspectivă inedită asupra veşnicului conflict dintre bine şi rău, asupra relativizării taberelor şi perfidei inversări a sensurilor.
Piesa a fost publicată pentru prima dată în cartea cu acelaşi titlu, apărută în 2001 la Editura Polidava din Deva.
Începând cu piesa de teatru „Oile Domnului (Satul electronic)”, vom prezenta, într-un ritm lunar, integrala creaţiei dramaturgice semnată Valeriu Butulescu. Îi mulţumim autorului pentru faptul că ne-a acordat dreptul de a include cărţile sale în Biblioteca Citatepedia (în ediţii digitale, desigur).
„Oile Domnului (Satul electronic)” este a cincea piesă de teatru scrisă de Valeriu Butulescu şi una dintre cele mai de succes. Prima dată a fost publicată în 2001 sub forma unui volum cu acelaşi titlu, la Editura Polidava.
Piesa este una caracteristică pentru stilul lui Valeriu Butulescu, atât de cunoscut din aforismele sale: gânduri profunde, camuflate cu umor, aşteptând să fie descoperite prin implicarea personală a fiecăruia. Piesa conţine multe idei şi replici memorabile, uneori chiar aforistice.
Nu întotdeauna lectura unui scenariu e o plăcere, însă „Oile Domnului (Satul electronic)” este un deliciu chiar şi din acest punct de vedere. Umorul face parcurgerea textului vioaie, însă de multe ori simţi nevoia să te opreşti măcar o clipă pentru a medita (şi aici apare avantajul lecturii faţă de vizionarea spectacolului).
Încarc...
6 voturi
