După o preumblare de o lună și jumătate, mă întorsesem în București, loc obișnuit al rezidenței mele. N-apucasem încă să mă scutur bine de praf, când îmi aruncai ochii pe o scrisoare sosită de la Iași, în lipsă-mi. Amicul ce mi-o adresa, informat de mai-nainte de voiajul nostru, își arăta părerea de rău că n-a putut să ne însoțească și sfârșea zicând că se mângâie cu ideea că literatura noastră se va îmbogăți cu vreo producție vrednică de…
Neînțelegând tocmai bine spiritul celor din urmă fraze, convocai îndată consiliul meu obișnuit, care se compunea de mine și de Ioan Ghica, tovarășul călător și statornic părtaș al întâmplărilor bune sau rele. Aici citii menționata scrisoare și cerui opinia Adunării; toți, afară de mine, îmi răspunseră astfel: „Înțelesul scrisorii este că tu trebuie să descrii tot ce ai văzut pe la locurile pe unde ai umblat.” O asemenea opinie din partea consilierilor în judecata cărora am multă încredere făcu să-mi cază hârtia din mână. Ideea de a face o carte sau o broșură mă umplu de fiori, necunoscute oamenilor fericiți care n-au căzut niciodată în ispită de a se numi autori, ca să ia un rang pe polițele librarilor; căci fiecare autor ce se tipărește, o dată sau de două ori, și face a se vorbi de dânsul, parcă ar lua o îndatorire către public, și fiecine se crede în drept a-i cere socoteală de întrebuințarea timpului, când el, ce ar putea să facă la mulți aceeași întrebare, n-are curajul nici a deschide gura, fiind sigur că ar auzi drept răspuns că scrisul nu este treaba lor. Dar ca să mă întorc de unde plecasem, ideea de a face o carte mă umplu de fiori: sperând însă că judecătorii se vor fi înșelat, ca niște muritori ce sunt, mă aruncai într-un fiacar și ieșii pe uliță.
Omelette, trupa românească de synthpop înființată în 2015, a lansat noul single, „Luna”, împreună cu un videoclip realizat de Vali Chincişan (VJ-ul trupei, câștigător al premiului Cel Mai Bun Film Românesc la Anim’est în 2009).
Aşa titrează „Radio România Cultural” evenimentul încheiat recent la Beijing, titlu folosit şi de alte saituri şi publicaţii. Deoarece la această prestigioasă manifestare (organizată de Institutul Cultural Român şi Ministerul Culturii) a fost invitat, în premieră, şi un colaborator activ – scriitorul Valeriu Butulescu – i-am solicitat un interviu clarificator, cu privire la acest eveniment.
Directorul ICR Beijing, sinologul Constantin Lupeanu prezintă cartea Aforisme în prezenţa autorului ei, Valeriu Butulescu
În perioada 24-28 august 2016 are loc cea de-a 23-a ediție a Târgului Internațional de Carte de la Beijing, eveniment la care România, alături de celelalte țări central și est-europene, este invitată de onoare. Participarea țării noastre la eveniment este susținută de Institutul Cultural Român, prin Centrul Naţional al Cărţii, și poartă mesajul „Booking Romania”. Târgul Internațional de Carte se desfășoară în Noul Centru Expozițional din Beijing și este organizat de către Administrația Națională pentru Presă, Edituri, Film, Radio și TV, prin International Expo Center of China Publishing Group Corporation.
Pe perioada 24-28 august 2016 va avea loc a 23-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte de la Beijing, eveniment cultural de mare amploare, la care vor expune cărţi aproape 2000 de edituri din întreaga lume! România – prin Institutul Cultural Român (ICR) şi Centrul Naţional al Cărţii – are statut de invitat de onoare. Delegaţia română numără 13 membri, inclusiv oficialii. Printre ei l-am descoperit, cu satisfacţie pe scriitorul Valeriu Butulescu, unul din cei mai apreciaţi aforişti de pe Citatepedia.
ARCEN lansează duminică, 7 august 2016, de la ora 18:00, a 7-a ediție a proiectului de trasee-culturale pietonale „Cu bastonul prin București”, propunând bucureștenilor un nou traseu. Din 7 august până pe 11 septembrie, în fiecare duminică de la ora 18:00, de la Palatul de Justiție din Splaiul Independenței nr. 4 (punct de plecare: Biserica Domnița Bălașa) și până în str. George Georgescu, ghizii ARCEN îi conduc pe bucureșteni prin una dintre cele mai surprinzătoare zone istorice ale Bucureștiului. Participarea este gratuită.
După o preumblare de o lună și jumătate, mă întorsesem în București, loc obișnuit al rezidenței mele. N-apucasem încă să mă scutur bine de praf, când îmi aruncai ochii pe o scrisoare sosită de la Iași, în lipsă-mi. Amicul ce mi-o adresa, informat de mai-nainte de voiajul nostru, își arăta părerea de rău că n-a putut să ne însoțească și sfârșea zicând că se mângâie cu ideea că literatura noastră se va îmbogăți cu vreo producție vrednică de…
Încarc...
8 voturi