O noapte furtunoasă, Conul Leonida faţă cu reacţiunea, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului – cine din cei ce se duc la teatrul român nu a văzut una sau alta din aceste comedii? Mulţi cunosc pe cea dintăi, mai toţi pe cea de-a treia şi câţiva pe celelalte.

De meritat toate merită să fie cunoscute şi, după părerea noastră, lăudate – toate fără excepţie.

Publicul primelor reprezentări a judecat altfel. Scrisoarea pierdută a avut un succes mare; şi Noaptea furtunoasă a avut succes; dar Conul Leonida, jucat pe o scenă de a doua mână, nu a plăcut; şi D-ale carnavalului a fost fluierată.

Foarte bine!

Este însă vremea să ne explicăm o dată asupra acestor lucruri, dacă se poate; şi cine ştie de nu se va putea? În materie de gust literar – ce e drept – discuţia e totdeauna grea, şi e grea mai ales acolo unde lipseşte încă tradiţia literară şi prin urmare comunitatea de idei în privinţa operelor ce le numim frumoase.

7 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Critică literară, Teatru
2 comentarii »

Editura Polirom îi invită pe iubitorii de carte joi, 13 decembrie, la ora 18:00, în Club A (Str. Blănari nr.14, sector 3, Bucureşti) la o întâlnire cu scriitorul Liviu Bîrsan, autorul volumului „Ochiul şi pulberea„, apărut în colecţia ”Ego. Proza”. Aceasta va avea loc în cadrul ”Poeticile cotidianului”, eveniment organizat de Răzvan Tupa, redactor-şef al revistei Cuvântul, şi va consta în prezentarea volumului, precum şi într-o discuţie despre autor şi debutul său editorial.

Cartea lui Liviu Bîrsan este un roman-farsă, cu sugestii cinematografice, ceea ce-i conferă un ritm alert, care ţine trează atenţia cititorului. Interesul acestuia va fi sporit şi de trimiterile la societatea politică actuală, de personajele de un pitoresc extrem, de la ”granguri” din Poliţie şi SRI, „masa electorală”, analişti politici, până la candidaţi la Preşedinţie sau chiar preşedintele în exerciţiu, toţi sub nume fictive, dar caricaturizând personaje uşor de recunoscut. Toate construiesc un roman inedit, plin de ironie, dar, înainte de orice, scris cu mult talent şi excelent controlat de un autor ce pare foarte stăpân pe mijloacele sale artistice încă de la debut.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Marţi, 13 noiembrie 2007, la Institutului Cultural Român de la Stockholm, a avut loc prima ceremonie de decernare a Premiului Marin Sorescu. Laureatul din acest an este scriitorul Steve Sem-Sandberg, care s-a declarat ”încântat, mişcat şi mândru” că i s-a decernat acest premiu, ”ce poartă numele unui scriitor atât de important şi complex”, în a cărui operaă ”s-a recunoscut pe sine”.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Ştiri
2 comentarii »

Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 – autorul articolului este Irina Mavrodin:

„‘Conflictul între aceste două exigenţe: pe de o parte, să scriu o operă logică şi raţională, pe de alta, să las personajelor mele nedeterminarea şi misterul vieţii – îmi pare a fi singurul pe care, cu adevărat, trebuie să-l rezolv.’

Astfel îşi precizează Mauriac intenţiile, într-un eseu despre roman, situându-se între tradiţia balzaciană, contestată doar parţial, şi noile tendinţe ale romanului – recunoscute de el mai ales în opera lui Dostoievski şi Proust. Romanul lui Mauriac este însăşi consacrarea acestui compromis, rezolvarea lui originală.

E balzacian mai ales prin teme, deşi le dă acestora o semnificaţie cu totul nouă. Din mulţimea temelor balzaciene, el decupează de fapt una singură (tratând-o, de fiecare dată, în acelaşi mod) – şi în această unicitate obsesională a temei se vădeşte o deosebire fundamentală faţă de multiformul spirit balzacian -, atât de caracteristica temă a relaţiilor de familie în lumea burgheziei bogate. Ca şi în opera lui Balzac, în romanele lui Mauriac, sinistre comploturi – de a căror reuşită atârnă izbânda sau eşecul unei experienţe – se urzesc în jurul unui testament sau al unei foi de zestre, mărunte afaceri tenebroase, proiectate pe orizontul îngust al unui oraş de provincie, mereu acelaşi şi conceput ca o aglutinare de familii, capătă proporţii devastatoare.”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
Comenteaza! »

Să alegi drept personaj un geniu – iată un act incomod şi temerar, recunoscut ca atare şi de scriitori, şi de criticii literari! Dar să alegi ca personaje principale două genii, romanul să devină bestseller – iată o frumoasă nebunie ce ţine mai curând de spaţiul ficţiunii. Şi totuşi…

În spaţiul literar german, tânărul autor Daniel Kehlmann a făcut din Alexander von Humboldt şi Carl Friedrich Gauss personajele principale din romanul său „Măsurarea lumii„, care a detronat în toamna anului 2005 Codul lui da Vinci şi Harry Potter în topurile publicaţiei germane „Spiegel”, cu un tiraj atingând un milion de exemplare.

Articolul integral din Adevărul…

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »